Am ajuns duminică la a doua ediţie a DWMT La conac, festivalul organizat de Diud şi Point la Conacul Udrişte Năsturel, undeva la vreo 30 de km de Bucureşti, pe ieşirea dinspre Olteniţa.
Noi am făcut 30 de minute de acasă, a fost un drum lejer, într-o zonă care încă nu e foarte aglomerată. Festivalul e un fel de Electric Castle de Bucureşti sau un Summer Well de sudul oraşului.
Conacul e absolut superb, într-o zonă despre care nu ştiam mare lucru. Este cel mai vechi monument de arhitectură civilă realizat din piatră în Ţara Românească. Conacul datează de la 1600 şi este într-o stare excelentă. E clar că a fost restaurat, şi că totul s-a făcut cu cap. Conacul şi tot terenul din împrejurimi ar fi costat peste 1.8 milioane de euro şi este deţinut de oamenii care au şi Point Hub (un spaţiu de evenimente în care se joacă şi spectacole de teatru, într-o casă foarte frumoasă de lângă Grădina Icoanei). Sunt nişte ITişti care deţin şi SAGA, cel mai folosit soft de contabilitate din România. Mi se pare mişto că au investit în genul ăsta de proprietăţi vechi pe care le-au reconvertit în spaţii culturale alternative.
La Conacul Udrişte Năsturel se organizează expoziţii, evenimente private, iar DWMT La Conac este doar unul dintre evenimentele mari care au loc acolo.
Vibe-ul pe care l-am avut a fost cel de la primele ediţii de Electric Castle. Chiar îmi aduc aminte cum povestea cineva de prima sau a doua ediţie de EC, cum stăteau oamenii pe păturică şi ascultau muzică lângă castel. Cam aşa a fost şi aici, într-o atmosferă superbă.
Line-up-ul a fost în zona de alternativ, cele mai cunoscute nume (pentru mine) au fost Om la lună – headliner-ul de duminică, Dora Gaitanovici şi Mihail. Au avut sâmbătă şi un surprise act cu Irina Rimes.
Mi-au plăcut şi oamenii, mi-a plăcut şi mâncarea de acolo. Erau în food court cei de la Arrosticini, NOUA, plus alţi câţiva selleri. Noi abia mâncasem, dar nu ne-am abţinut şi am luat Coastele de porumb şi cartofii de la NOUA.
Absolut fantastice coastele, iar cartofii cu caş afumat sunt ceva ce aş putea mânca zilnic aproximativ 300 de zile pe an.
Sper să continue evenimentul ăsta, şi sper să nu crească super mult. Îmi doresc să aibă succes ca să aibă continuitate, dar cred că ar fi mişto să rămână relativ mic, o experienţă mai intimă. Domeniul e huge, aşa că ar putea să apară scene noi, campinguri şi alte nebunii, dar parcă nu mi-aş dori chestia asta.
