Nici nu știu cu ce să încep. Zilele astea trebuie să mă uit în calendar ca să văd ce am făcut în ultima lună.
Am avut multe evenimente la Maison Créative. Unele publice, altele private. După birou, uneori seară de seară, am ajuns pe Suvenir nr. 9 pentru pregătiri sau evenimentele propriu-zise.
Am cărat tone ok, sute de kilograme de mobilă (scaune, mese). În timpul ăsta am fost și cu ochii pe alegeri (și cu sufletul la gură). Mă număr printre cei care aveau convingerea că Elena Lasconi ar fi câștigat turul al 2-lea. Poate că mă înșel, n-o să știm niciodată. Nu era o perspectivă pe care o priveam cu entuziasm, dar îmi doresc ca România să privească spre Vest, și cealaltă opțiune clar nu era de luat în calcul. Și sunt convins că cei care nu-și doresc Vestul asta sunt o minoritate.
Am fost în vacanță 8 zile şi ne-am plimbat prin Europa. Practic, vreo 3 city-breakuri legate. Am aterizat la Londra, de acolo am plecat cu trenul Eurostar la Paris, de acolo tot cu Eurostarul la Bruxelles. Într-o zi am mers în Watford la studiourile WB Harry Potter, în altă zi am fost în Brugges. A fost una dintre puţinele situaţii în care ne-am simţit cu adevărat europeni. Oricât am vrea să o dăm cu argumentul geografic legat de centrul continentului, suntem la marginea acestei lumi civilizate şi durează un pic să ajungem în centru.
Am făcut cumpărături la Harrods şi la Galeriile Lafayette (de data asta n-am mai mers la Le Bon Marche, am vrut să fim în full tourist mode). Mi-ar plăcea să povestesc pe larg diferite bucăţi din călătoria asta, sper să am timp să o fac în vacanţa asta care urmează.
La Londra am ajuns şi la un spectacol foarte bun – The happiest man on earth. Şi tot acolo ne-am dus şi la Friends Experience, un fel de tur într-un decor identic cu platourile în care s-a filmat serialul.
Mi-a plăcut şi planificarea pentru toată excursia asta, am aflat o mulţime de lucruri despre Eurostar, despre pictura impresionistă (ne-am luat porţia de muzee la Paris), despre gările din capitalele Franţei şi Marii Britanii. Am pornit de la Orsay şi am ajuns la Gara Lyon şi la Kings Cross.
Toate plimbările cu trenul mi-au adus aminte de Before Sunrise şi de farmecul acestor călătorii iniţiatice de care se bucură (încă) tinerii din SUA şi din Vestul Europei înainte să-şi înceapă viaţa de adult.
Ah, şi am descoperit care de unde vine nebunia cu Paddington, acum aşteptăm al treilea film din serie.
2 comentarii. Leave new
Te-ai plimbat prin locuri centrale, ultraturistice si, in mare parte accesibile omenilor cu venituri medii spre mari. Si atunci evident, ca Romania arata mai diferit. Mergi si tu printr-un banlieu, vreu cartier central dar majoritar cu imigranti Magreb/Africa, si apoi vezi cum stau lucrurile.
Ce vreau sa zic e ca nu poti face comparatii cu cele mai „fancy”, turistice locuri din Europa, si apoi compari cu Romania.
Eu mă refeream strict la proximitate. În continuare mi se pare fantastic să ai Parisul (sau Londra) la 2 ore distanță, să ajungi imediat la Bruxelles, chiar și la Amsterdam sau prin Germania.
Și sunt 2-3 ore reale, din centrul unui oraș în centrul celuilalt oraș.