M-am plâns de câteva ori în ultima perioadă de modul în care se schimbă cataloagele serviciilor de streaming. Dispar tot felul de seriale pe care aş fi vrut să le văd, pe măsură ce apar titluri mai noi, în special producţii europene.
Ce am scăpat eu din vedere în ultimii ani este că UE a impus în 2018 un procent de 30% pentru producţii europene din totalul catalogului disponibil. Ceea ce înseamnă că la fiecare 7 titluri americane (sau mexicane, coreene etc.) trebuie să fie şi 3 titluri europene.
De-asta vedeţi tot mai multe seriale spaniole, italiene, germane, de-asta apar filmele româneşti pe Netflix. Nu neapărat pentru că ar fi super hituri, ci şi pentru că sunt relativ ieftine şi contribuie la procentul ăla. Când un film a costat 1-2 milioane de euro, probabil că ajunge să fie cumpărat de Netflix cu câteva sute de mii (poate chiar zeci de mii? habar n-am care sunt preţurile în zona asta). Dacă comparăm cu milioanele de euro per episod pe care Netflix le dă pentru un serial mediu, înţelegem mai bine cum funcţionează acest domeniu.
Ce pot să remarc este că au apărut producţii mai bune din UE. Acest The Lady’s Companion, Ghepardul, Legea Lidiei Poët sunt doar câteva titluri care îmi vin în minte. Decoruri, costume, echipe mari care muncesc la astfel de producţii. Deci bani pentru Europa şi europeni.
Până la urmă se dovedeşte că multe dintre iniţiativele UE sunt bune, chiar dacă durează enorm birocraţia.
2 comentarii. Leave new
Totusi sa nu uitam ca netfilx & co sunt doar umpic mai convenabili decat navigarea pe apele intunecate ale netului.
Si cu toate tampeniile astea cu restrictionarea contului, devine tot mai comod, ca sa nu zic si mai ieftin, sa navighezi decat sa cumperi serviciile lor.
Cat timp vor avea abonati noi, o sa le mearga, dar dupa aceea… vor chitzai!
Netflix-ul (si restul) fac rahatul praf acu, dupa ani in care erau o varianta corecta la a nu pirata. Ajungi sa cauti seriale si filme mai vechi, nu le gasesti decat pe Amazon (cu plata pe episod), DVD sau pe situri „alternative”. Si nu este OK, pentru ca abonamentul nu s-a ieftinit (dimpotriva) si calitatea productiilor este destul de discutabila in ultimii ani. De asta stam si inca ne hlizim la sitcom-uri din anii ’90, ca astea de acum sunt nedigerabile.
Procentul fortat de UE mi se pare insa benefic in cazul asta, incep sa apara productii care dau fum celor americane. Am ramas uimita de Parents of Penguins (productie Polonia) si Adolescence, pana si Anul Nou de n-a mai fost si Amintiri din Epoca de Aur mi-au parut mai de calitate decat o groaza de productii facute in SUA