La sfârşitul anului trecut am făcut un mic tur al Europei, cu ocazia aniversării Antoniei. Iniţial era în plan doar o excursie la Londra, ca să vedem Harry Potter Studio Tour, apoi m-am gândit că ar fi interesant (şi cu adevărat memorabil) să vedem şi Parisul în aceeaşi vacanţă. Aşa că am luat bilet de avion doar pe segmentul Bucureşti – Londra, cu gândul că vom lua trenul Eurostar până la Paris. O chestie care mi se părea fabuloasă în urmă cu 30 de ani, când am auzit prima dată de tunelul de sub Canalul Mânecii. O coincidenţă drăguţă a fost că şi Channel Tunnel a aniversat anul trecut 30 de ani, fiind inaugurat în 1994.
Şi dacă tot ne-am plimbat de la Londra la Paris, m-am gândit ulterior că ar fi interesant să continuăm tot cu trenul Eurostar până în Belgia, unde am văzut Bruxelles şi Bruges. Aşa că am experimentat două drumuri cu Eurostar şi am observat şi destule diferenţe între cele două călătorii.
Înainte de toate vreau să punctez cât de mare e contrastul între cum se simţeau turiştii care făceau asta pentru prima dată (îi recunoşteai uşor după zâmbete şi numărul de poze şi filmări) versus oamenii pentru care drumul de la Londra la Paris era doar o călătorie cu trenul de 2 ore jumate şi atât.
Călătoria noastră de la Londra la Paris a durat 2 ore şi 17 minute, iar preţul a fost de 72 de euro de persoană (duratele şi preţurile variază un pic). Un drum cu avionul durează cam o oră şi 35 de minute şi poate costa vreo 50 de euro (în funcţie de perioada anului, companie, aeroportul ales etc.). Ok, şi-atunci care e faza cu trenul, de ce să alegi varianta mai scumpă şi mai consumatoare de timp?
Eu am ales varianta asta pentru experienţa în sine în primul rând şi pentru că, de fapt, economiseşti timp pentru că pleci din centrul oraşului şi ajungi tot în centrul oraşului. Deci scapi de două transferuri de cel puţin 45 de minute fiecare. Cu avionul faci cam 3 ore pe drum (plus aşteptarea efectivă în aeroport), cu trenul faci puţin peste 2 ore.
Trenul Eurostar pleacă de la St. Pancras International (adică staţia de lângă King’s Cross) şi ajunge în Gare du Nord din Paris. Fiind vorba de o călătorie în afara UK, e nevoie de un control de paşapoarte, aşa că recomandarea de pe bilet este să ajungeţi cu o oră şi 15 minute înainte de plecare. Pentru călătoria de la Paris la Bruxelles recomandarea a fost să ajungem cu 20 de minute înainte de plecarea trenului, fiind vorba de o rută internă. Aşa că mulţumim Brexit pentru această complicaţie extra.
Trenurile pe ruta Londra – Paris sunt destul de noi şi curate, în timp ce garniturile de pe ruta Paris – Bruxelles par ruda mai săracă. N-am făcut prea multe poze pentru că ambele trenuri erau pline, dar găsiţi o grămadă de clipuri de Youtube pe tema asta. Ăsta ar fi unul dintre ele.
Am ajuns şi la vagonul restaurant, care e mai degrabă vagonul-butic. Sunt doar nişte sandvişuri şi salate, plus nişte chipsuri, sucuri şi alte câteva opţiuni, dar vorbim de un drum de două ore, nu de Orient Express totuşi.
Pe tot parcursul drumului ai acces la Wi-Fi (care nu merge în tunel, desigur) şi sunt nişte ecrane pe care primeşti tot felul de informaţii despre traseu.
Scaunele sunt confortabile, au măsuţe şi cotiere, iar bagajele mari se pot pune la intrarea în fiecare vagon.
Drumul în sine pare destul de scurt: pleci din Londra, dai de nişte peisaje de periferie, apoi orăşele, intri în tunel, ieşi din tunel, ferme franceze şi după încă puţin timp ai ajuns.
Dar cea mai spectaculoasă chestie este să te trezeşti în mijlocul Parisului imediat. Ieşi din gară şi simţi că te-ai teleportat dintr-o metropolă în alta.
Dacă am locui în vreunul dintre cele două oraşe probabil că ne-am duce la Paris sau Londra cel puţin o dată pe lună, mai ales că poţi face o plimbare şi fără vreo noapte de cazare.
Sunt 16 perechi de trenuri care fac drumul şi pleacă cam la aceleaşi ore din Paris şi din Londra. Primele plecări sunt la 7:00 şi ultimele la 21:00 (ora Franţei). Ceea ce înseamnă că poţi fi la Londra la 8:20 şi să te întorci pe la miezul nopţii în Paris (sau mai devreme, dacă preferi).
Cu siguranţă mi-ar plăcea să mai facem schema asta în care vedem ambele oraşe în aceeaşi călătorie.
