Chiar dacă câștigăm, va fi un proces dureros de vindecare

Sunt tot mai încrezător că Nicuşor Dan va câştiga alegerile pe 18 mai şi va deveni noul Preşedinte al României. Însă îmi este tot mai clar şi că ceea ce va urma o să fie foarte-foarte greu. 

Avem de repus pe picioare o ţară total divizată. Împărţită între şmecherie şi bun simţ, între conspiraţie şi adevăr, între încredere şi deznădejde.

Chiar dacă România îşi va păstra direcţia pro-europeană şi vom avea un guvern condus de Ilie Bolojan, nu trebuie să ne aşteptăm la minuni. Euro nu va scădea înapoi sub 5 lei, cel mult se va stabiliza la 5.1 lei.

Iar acea tăiere de costuri despre care nu vorbeşte prea mult lumea va implica şi austeritate. Ministerul Finanţelor deja a cerut tuturor instituţiilor să plătească prioritar salarii şi pensii. Pentru că nu sunt bani. Nici Simion, nici Nicuşor Dan nu vor veni cu bani de acasă, cred că la ce probleme avem nici averea lui Elon Musk nu ne mai salvează. Dar prin stabilitate, prin împrumuturi avantajoase, prin tăierea acelor pensii speciale, prin eficientizarea aparatului de stat, vom putea spera la un viitor în care investitorii vor avea curajul să bage bani.

Dar până atunci o să fie foarte greu să creştem generaţii mai bine educate, în timp ce vom avea pe fundal zgomotul celor care astăzi îl susţin frenetic pe Simion. Nu cred că Simion mai mult de 1 milion de susţinători hard core, fanatici, dar e suficient cât să trăim într-un cor de ţipete atât în online, cât şi în offline.

La asta se va adăuga şi maşinăria sindicatelor conduse de PSD. Care vor fi în stradă, protestând pentru tăieri de salarii sau cine ştie ce alte nemulţumiri. 

Aşa că ar trebui să ne pregătim psihic, să ne punem centurile de siguranţă şi să votăm pe 18 mai cu speranţa că această criză va trece în vreo 2-3 ani.