Mai sunt câteva săptămâni până când vom auzi cu toţii zgomotul produs de căderea USR-ului de la alegerile parlamentare. După ce s-au îmbătat cu apa rece de la chiuvetele bucureştenilor, USRiştii au început să se certe între ei şi cu partenerii de alianţă pe liste. E atât de mult scandal în ultimele săptămâni, încât PSDiştii cred că îşi dau palme unii altora ca să înţeleagă cum s-a abătut aşa noroc asupra lor.
Dacă se confirmă estimările din sondaje, cu peste 50% în consiliul local şi Nicuşor Dan ca primar, USRPLUS şi PNL vor avea toate pârghiile pentru Bucureşti. Nici Băsescu, în 2000, n-a avut o situaţie aşa bună precum Nicuşor (poate vă mai amintiţi că în 2004 campania cu care Băsescu a câştigat primăria a fost “Daţi-mi primăriile de sector şi un consiliu”).
Acum situaţia stă aşa: Nicuşor are S1, S2, S6 şi Consiliul Local. Ceea ce înseamnă că nu mai e loc de alibiuri. Guvernul e de dreapta, parlamentul va fi majoritar de dreapta, cel mai probabil. De sus până jos, PNL şi USRPLUS îşi vor împărţi responsabilităţile, posturile cheie şi banii. Nu mai poate spune nimeni că n-a avut consiliu, că n-a avut cum să facă din cauza primarului de sector, că nu s-a aprobat X sau Y.
Mediafax a publicat zilele trecute un clip de 7 minute despre alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere. Din câte ştiu eu, face parte dintr-un documentar mai amplu, despre România post-decembristă. Iliescu, Cristoriu, Gelu-Voican Voiculescu sunt doar câţiva dintre oamenii intervievaţi. Sunt nişte imagini de arhivă bune.
E mai degrabă un trailer ăsta, sper să apară variantele lungi cât mai curând.
A mai zis Firea o prostie? Hai să ne revoltăm! Hai să facem dezbatere unde să se mute Firea!
În timpul ăsta, Opoziţia nu mai are niciun loc pe ştiri, chiar dacă se discută lucruri mai importante. Vlad Voiculescu i-a cerut lui Nicuşor Dan să dea în scris că renunţă la candidatură dacă nu e ales de Alianţă, Nicuşor Dan cere candidat unic al Opoziţiei, iar Firea râde şi aruncă fumigene de presă.
Însă pe noi n-ar trebui să ne preocupe lucrurile astea, ci soluţia reală, care e valabilă pentru toată ţara, nu doar pentru Bucureşti: două tururi la locale. Presiune constantă pe parlamentari, de dimineaţă până seara, presiune pe Iohannis să aibă o poziţie publică pe tema asta.
Toată bula mea a vorbit ieri despre documentarul Recorder: 30 de ani de democraţie. Abia noaptea am apucat să-l văd, şi am câteva idei pe care vreau să le notez.
E un documentar muncit, nota 10 pentru efort. Însă e prea scurt, chiar dacă are 3 ore. N-ai cum să comprimi 30 de ani de istorie politică în 3 ore cu imagini de arhivă, interviuri şi opinie pe voice over. Probabil că ar fi fost nevoie de 10 episoade de o oră sau măcar vreo 7. Dar cine să finanţeze aşa ceva (apropo, thumbs up Aqua Carpatica), când tu te adresezi doar unei bule de câteva sute de mii de oameni (cam ăia care au ieşit în stradă la protestele din ultimii ani). Ceea ce mă duce la următoarea idee.
Teoretic, nu se schimbă nimic după alegerile astea. Acelaşi preşedinte pentru încă 5 ani, PSD e tot cel mai mare partid din România, cu 3 milioane de voturi+, nu trăim brusc într-o altă ţară.
Însă dacă privim mai atent, o să vedem că e cel puţin o schimbare majoră. Pentru prima oară în istorie, reprezentanţii PSD-ului nu mai erau furioşi aseară că au pierdut. Erau resemnaţi. Ştiau încă de la început că vor pierde la o diferenţă mare, şi chiar a fost cea mai mare diferenţă înregistrată de votanţii anti-PSD (să nu ne amăgim, şi ăsta a fost un vot negativ, la fel ca restul).
Aveam 26 de ani la precedentele alegeri prezidențiale. Am votat atunci împotriva PSD, dar și cu o mică speranță de mai bine.
5 ani mai târziu, constat că România a stat pe loc, poate chiar a regresat în anumite privințe.
În mandatul actualului președinte au avut loc tragedia de la Colectiv, cele mai mari și repetate proteste de stradă din ultimii 20 de ani, OUG 13, atacul asupra românilor de pe 10 august și un exod nemaipomenit al oamenilor cinstiți din țara asta.
Tocmai s-a încheiat dezbaterea organizată de EuropaFM cu 3 candidaţi la alegerile prezidenţiale. Dan Barna, Kelemen Hunor, Teodor Paleologu. Ceilalţi care au fost invitaţi (Mircea Diaconu, Viorica Dăncilă şi Klaus Iohannis) nu au vrut să participe.
Cred că cel mai mult a avut de câştigat EuropaFM din toată această dezbatere, s-au poziţionat şi mai bine drept un mediator echidistant, cam rolul pe care 20 de ani+ l-a avut PROTV. Însă în Pache Protopopescu sunt mai importante de câţiva ani excelurile cu P&L pe trimestru, aşa că era nevoie să ocupe cineva acel loc liber.
Înainte de 1989, singura ameninţare venită dinspre blocul comunist era legată de Războiul Rece şi capacităţile nucleare pe care le avea Rusia. În rest, ţărilor din Vest (şi întregii lumi, de altfel) nu prea le păsa de comunism. Aşa că ne-am obişnuit să ignorăm regimurile totalitare de pe planetă. Orice intervenţie internaţională în ţările cu regimuri totalitare a avut mai degrabă un obiectiv economic, decât unul politic.
Iar pasivitatea asta ajunge să ne coste, dacă e să privim la modul în care acţionează China în ultimii ani. Chinezii şi-au extins atât de mult interesele economice pe toată planeta, încât pot influenţa foarte uşor vieţile a sute de milioane de oameni din afara Chinei. Am ajuns să trăim într-o dictatură economică mondială, dar încă nu ne dăm seama de asta.
Am tot văzut ideea asta pe Facebook în ultimele săptămâni. “Ce bine că scade PSD-ul, poate avem noroc şi nu intră în turul 2, apoi dispar pentru totdeauna”.
Ceea ce mi se pare o idee periculoasă şi un lucru pe care nu ni-l dorim absolut deloc. Şi nu pentru că ar fi vorba de păstrarea vreunui echilibru între partidele de stânga şi alea de dreapta sau ceva de genul ăsta. PSD oricum nu-i un partid de stânga în adevăratul sens al cuvântului, este o adunătură de oportunişti, de combinatori, de politruci. Şi fix din acest motiv ar trebui să existe în continuare.
