Sigur, mi-a plăcut discursul lui Donald Tusk, mi-a plăcut cum îi venea smokingul lui Iohannis, însă altceva mi-a atras atenţia aseară.
În studioul Digi 24 erau invitaţi Ioana Petrescu de la partidul lui Ponta, Valeriu Steriu (PSD), Cătălin Drulă (USR) si Daniel Fenechiu (PNL). Cea mai vocală de departe era Ioana Petrescu, care se pare că a mai crescut de când îşi înghiţise limba la Ministerul de Finanţe şi trăgea din toate poziţiile. Reprezentantul PSD ţipa peste ea ca să o acopere, Prelipceanu încerca să modereze fără să fie neapărat foarte ferm, aşa că pe alocuri emisiunea a fost un circ.
Dacă e ceva ce mă sperie la situaţia actuală, e că lucrurile au trecut de mult de punctul în care ar putea fi reparate în câteva luni. Nu există un buton de “undo” pentru toate tâmpeniile care se transformă în legi sau ordonanţe de urgenţă. Niciun guvern, de nicio culoare politică, nu poate să readucă lucrurile la starea de pe 1 ianuarie 2016.
Sunt Companiile Municipale create de Firea, măririle de salarii de la stat, pensiile speciale, modificările aduse Pilonului II, taxa pe lăcomie şi alte zeci de modificări pe care le-am uitat. Unele parte din celebrul program de guvernare, altele venite pe parcurs, în mare parte din nevoia acută de a aduce bani la buget. Nici dacă se reîncarnează Brătienii nu există vreo şansă prin care să se zică “ştiţi ce? ultimii 3 ani n-au existat, anulăm tot ce s-a decis în perioada asta.” Renunţăm şi la conturile deschise pe numele tuturor minorilor din România, şi la modificarea Codurilor civil şi penal, şi la tot.
“Alianţa Vestului“, pactul semnat de primarii din Timişoara, Arad, Oradea şi Cluj-Napoca, are deocamdată un rol simbolic. Până se va câştiga primul proiect pe fonduri europene, sunt doar planuri şi bune intenţii. Cu toate astea, PSD-ul arată că se teme (de aici şi declaraţiile legate de independenţa statului şi alte lălăieli) şi vom vedea cât de mult se teme în zilele următoare.
Pericolul îl reprezintă, în mod ironic, civilizaţia. Europenizarea, eficienţa, România lucrului bine făcut. Toate sunt un ghimpe în coasta PSD-ului, care oricum a pierdut de mult timp Transilvania. Primarii celor 4 oraşe sunt apreciaţi în toată ţara, iar modul în care s-au transformat Oradea, Clujul şi chiar şi Timişoara, nu poate fi trecut cu vederea de nimeni. Fiecare dintre cele 4 oraşe e un studiu de caz privind lucrurile bune care se pot întâmpla dacă autorităţile chiar vor să facă treabă.
Ar trebui să trecem cât mai repede peste momentul ăsta şi să nu ne mai gândim niciodată la el. Nu e nicio victorie, nu e nimic de sărbătorit. Nu e nici măcar vreo declaraţie pro-LGBT.
Credeţi că a câştigat boicotul? Vă înşelaţi. A câştigat absenteismul. Cam 3,7 milioane de oameni au fost la vot. Ştiţi câţi au fost la alegerile din 2016? 7,2 milioane.
Deci să zicem că o jumătate dintre cei care votează în mod normal la alegeri. Credeţi că restul până la 18 milioane sunt toţi pro-gay/pro-lgbt sau măcar anti-CpF? Nici pomeneală! Poate că 3,5 milioane să fi stat acasă pentru ideea parteneriatelor civile, USR sau doar ca să-i facă în ciudă lui Dragnea.
Dragnea & co. au mai aruncat un os de ros pentru toată lumea în următoarele 3 săptămâni, timp în care ei stau şi pregătesc alte mutări (sau îşi rezolvă scandalurile din partid).
Ştiu că teoretic ar trebui să ne scoatem ochii pe tema “să boicotăm sau să nu boicotăm?” (Dorin Lazăr are o argumentaţie foarte bună împotriva boicotului), însă din punctul meu de vedere ne agităm degeaba. Toată povestea cu referendumul este planificată din start ca un eşec pentru CpF şi o să vă explic imediat de ce.
În primul rând, de ce ai stabili un referendum pe care vrei să-l câştigi peste mai puţin de o lună? Când reuşeşti să organizezi echipele de campanie? Pentru că omul de la sat are nevoie de campanie door-to-door, nu merge să te bazezi pe televizor. Cât acoperi în 3 săptămâni? Ok, te bazezi pe biserică în unele cazuri, dar nu poţi mobiliza 5 milioane de oameni prin BOR.
“Asta are, asta n-are, asta e câştigătoare”
Jandarmeriada, femeia bătută care rămâne paralizată, pistolul care s-a pierdut, acum cei 4 asasini. Asta ştiu, asta fac pungaşii de colţ de stradă.
Dragnea şi ai lui încearcă să ne mute atenţia de pe un subiect pe altul, ca într-un joc de alba-neagra. Aş zice că e o manevră ieftină, dar ne costă de ne rupe fiecare şmecherie pe care o fac.
Singura dilemă în momentul ăsta este legată de schema pe care o pregătesc. Nu-i preocupă nici să ne distragă de la milionul de semnături strânse de campania #fărăpenali, nici să scape de prestaţia jenantă a întregului Guvern. Suspendarea? Maybe. Zic să stăm mai puţin cu ochii pe ce zice şi mai mult pe ceea ce face partidul aflat la putere.
Presupun că nu e nevoie să mai discutăm despre ce s-a întâmplat vineri, e foarte clar: Jandarmeria a primit ordine să intervină în forţă, iar diferite grupuri de agitatori au asigurat pretextul pentru acea intervenţie cu gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi ce s-a mai dat. Nu e foarte clar dacă huliganii sunt din galerii sau chiar din Jandarmerie, au apărut tot felul de informaţii pe net, n-ai cum să-ţi dai seama. Eu unul n-am recunoscut nici feţe de galerie (aşa cum s-a întâmplat la alte proteste, nucleele dure ale galeriilor bucureştene sunt cam aceleaşi de ani de zile), nici n-am auzit cântece obişnuite de galerie (la alte proteste s-a auzit des aia cu “Cea mai proastă meserie este la Jandarmerie”).
Deci autorităţile s-au pregătit pentru scandal, iar în momentul în care prefectul Bucureştiului a dat semnalul, s-a întâmplat acel măcel. Pentru că a fost un măcel de un cinism incredibil. Până aici e totul clar.
Săptămâna aceasta o serie de oameni cunoscuţi în mediul online vor ieşi în stradă pentru a strânge semnături în cadrul campaniei #fărăpenali.
Dacă n-aţi auzit încă de această iniţiativă, puteţi afla mai multe de pe site-ul oficial.
În acest moment s-a depăşit pragul de 500.000 de semnături necesare, însă e nevoie ca 21 de judeţe ale ţării să aibă peste 20.000 de semnături, astfel încât demersul să fie reprezentativ la nivel naţional. Judeţele în care e nevoie de semnături până pe 20 august sunt: Tulcea, Galaţi, Hunedoara, Maramureş, Neamţ şi alte 7 judeţe, găsiţi pe site detalii cu updateuri zilnice.
Şi-atunci de ce ies diverşi bloggeri şi vloggeri la fântâna de la Universitate pentru a strânge semnături? De ce nu merg prin judeţele alea în care e nevoie?
