Mi-am petrecut vreo jumătate de oră din viață citind articolul în care Moise Guran explică de ce n-a mai intrat în politică.
N-a fost un timp chiar pierdut, dar nu vă recomand să-l citiți, pentru că nu veți rămâne cu mare lucru. Și în niciun caz nu veți afla dezvăluiri așa mari, precum scrie în titlu.
Încă de când am văzut reportajul Recorder care face furori pe net (Singur împotriva partidului. „Copile, nu te pune cu ei că te vor face praf!”) mi s-au aprins nişte beculeţe.
Ovidiu Ianculescu zice de vreo 5 ori în 25 de minute că nu face parte din niciun partid politic şi în total zice de vreo 10 ori “partid”. Şi din alea 25 de minute, intervenţiile lui nu cred că adună mai mult de 7 minute, restul sunt montaje cu alte personaje şi înregistrări audio sau video.
Ilie Bolojan, fost primar la Oradea, a început treaba la consiliul judeţean Bihor şi vrea să dea afară jumătate din angajaţi. Omologul său de la Caraş Severin vrea să facă la fel, cu 500 de angajaţi.
Unii dintre oamenii ăia nici n-aveau loc în birouri, ceea ce nu mă miră. Pentru că mulţi dintre ei nici măcar nu încasau toţi banii pe care îi primeau. O mare parte din sumele alea ajungeau la partidele care i-au băgat pe posturi.
Mai sunt câteva săptămâni până când vom auzi cu toţii zgomotul produs de căderea USR-ului de la alegerile parlamentare. După ce s-au îmbătat cu apa rece de la chiuvetele bucureştenilor, USRiştii au început să se certe între ei şi cu partenerii de alianţă pe liste. E atât de mult scandal în ultimele săptămâni, încât PSDiştii cred că îşi dau palme unii altora ca să înţeleagă cum s-a abătut aşa noroc asupra lor.
Dacă se confirmă estimările din sondaje, cu peste 50% în consiliul local şi Nicuşor Dan ca primar, USRPLUS şi PNL vor avea toate pârghiile pentru Bucureşti. Nici Băsescu, în 2000, n-a avut o situaţie aşa bună precum Nicuşor (poate vă mai amintiţi că în 2004 campania cu care Băsescu a câştigat primăria a fost “Daţi-mi primăriile de sector şi un consiliu”).
Acum situaţia stă aşa: Nicuşor are S1, S2, S6 şi Consiliul Local. Ceea ce înseamnă că nu mai e loc de alibiuri. Guvernul e de dreapta, parlamentul va fi majoritar de dreapta, cel mai probabil. De sus până jos, PNL şi USRPLUS îşi vor împărţi responsabilităţile, posturile cheie şi banii. Nu mai poate spune nimeni că n-a avut consiliu, că n-a avut cum să facă din cauza primarului de sector, că nu s-a aprobat X sau Y.
Mediafax a publicat zilele trecute un clip de 7 minute despre alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere. Din câte ştiu eu, face parte dintr-un documentar mai amplu, despre România post-decembristă. Iliescu, Cristoriu, Gelu-Voican Voiculescu sunt doar câţiva dintre oamenii intervievaţi. Sunt nişte imagini de arhivă bune.
E mai degrabă un trailer ăsta, sper să apară variantele lungi cât mai curând.
A mai zis Firea o prostie? Hai să ne revoltăm! Hai să facem dezbatere unde să se mute Firea!
În timpul ăsta, Opoziţia nu mai are niciun loc pe ştiri, chiar dacă se discută lucruri mai importante. Vlad Voiculescu i-a cerut lui Nicuşor Dan să dea în scris că renunţă la candidatură dacă nu e ales de Alianţă, Nicuşor Dan cere candidat unic al Opoziţiei, iar Firea râde şi aruncă fumigene de presă.
Însă pe noi n-ar trebui să ne preocupe lucrurile astea, ci soluţia reală, care e valabilă pentru toată ţara, nu doar pentru Bucureşti: două tururi la locale. Presiune constantă pe parlamentari, de dimineaţă până seara, presiune pe Iohannis să aibă o poziţie publică pe tema asta.
Toată bula mea a vorbit ieri despre documentarul Recorder: 30 de ani de democraţie. Abia noaptea am apucat să-l văd, şi am câteva idei pe care vreau să le notez.
E un documentar muncit, nota 10 pentru efort. Însă e prea scurt, chiar dacă are 3 ore. N-ai cum să comprimi 30 de ani de istorie politică în 3 ore cu imagini de arhivă, interviuri şi opinie pe voice over. Probabil că ar fi fost nevoie de 10 episoade de o oră sau măcar vreo 7. Dar cine să finanţeze aşa ceva (apropo, thumbs up Aqua Carpatica), când tu te adresezi doar unei bule de câteva sute de mii de oameni (cam ăia care au ieşit în stradă la protestele din ultimii ani). Ceea ce mă duce la următoarea idee.
Teoretic, nu se schimbă nimic după alegerile astea. Acelaşi preşedinte pentru încă 5 ani, PSD e tot cel mai mare partid din România, cu 3 milioane de voturi+, nu trăim brusc într-o altă ţară.
Însă dacă privim mai atent, o să vedem că e cel puţin o schimbare majoră. Pentru prima oară în istorie, reprezentanţii PSD-ului nu mai erau furioşi aseară că au pierdut. Erau resemnaţi. Ştiau încă de la început că vor pierde la o diferenţă mare, şi chiar a fost cea mai mare diferenţă înregistrată de votanţii anti-PSD (să nu ne amăgim, şi ăsta a fost un vot negativ, la fel ca restul).
