Afirmația din titlu e tot mai des întâlnită pe rețele, fie că se încheie cu Nicușor Dan, Simion sau Crin. Legat de Ponta n-am prea văzut panseuri de-astea în bula mea.
Cred că ar trebui să înțelegem că nu suntem în punctul în care să ne (mai) salveze cineva.
În primul rând pentru că n-avem o ofertă strălucită de candidați. N-am avut nici la alte alegeri din ultimii 25 de ani, dar până acum ne vrăjea un candidat sau ne convingeam singuri că avem o opțiune salvatoare. Exista iluzia că Emil, Traian sau Klaus sunt soluția salvatoare.
De data asta știm foarte clar că niciuna dintre opțiuni nu e așa bună. Dar îi dăm înainte, așa cum mâncam spanac când eram mici. Nu ne plăcea deloc, dar eram obligați să mâncăm.
În al doilea rând, țara nu este într-o situație în care alegerea unui președinte poate să îndrepte lucrurile pe termen scurt și mediu. Instabilitatea va continua, senzația de stat eșuat va fi tot acolo, dificultățile economice nu se duc nicăieri, ratingul de țară nu va crește prea curând, iar guvernul Ciolacu va mulge tot ce poate fi muls până în punctul în care vom ajunge iar la situația din 2008. Cine se va sacrifica politic cu o decizie nepopulară? O să vedem.
Așa cum am mai spus-o, în 2028 lucrurile vor sta mult mai rău din punct de vedere al procentului de extremiști din Parlament. Să nu ne mirăm dacă se va ajunge la o majoritate anti-europeană.
Rusia câștigă, oricât refuzăm noi să procesăm informația asta.
Iar cel mai îngrijorător lucru este că AEP, BEC, CCR, MAI și restul instituțiilor care dau amenzi legate de actorii politici, propagandă în afara campaniei și ce-o mai fi, au sădit o urmă de îndoială în mințile noastre: „Oare îmi iau amendă dacă scriu asta?”
Urmăresc cu stupoare cum lideri de opinie importanți, din presă și nu numai, își aleg cu mare atenție cuvintele și evită să dea numele unor candidați. Se vorbește despre „matematică”, „poziția 11” și alte trimiteri mai mult sau mai puțin subtile. În numai 6 luni am alunecat dintr-o democrație cât de cât funcțională, într-un haos generalizat.
Fraților, am ajuns ca pe vremurile de tristă amintire, să ne uităm peste umăr când povestim ceva. Și pare că suntem total amorțiți de campania asta continuă de 6 luni, ar trebui să fim în stradă pentru toate astea!
Dezbaterile ne-au arătat și ele că lucrurile au scăpat de sub control și că nu mai există nici reguli de bun simț, nici logică, nici decență.
De la „Domnule Iliescu, credeți în Dumnezeu?”, la „Ți-a plăcut la Vântu în jacuzzi?” la „Hai, Nicușor, jură-te pe Biblie”.
Deci nu ne salvează nimeni, cel mult o să facă cineva damage control sau ne înfundăm mai tare.
