De ce?
De ce toate filmele româneşti sunt la fel?
De ce majoritatea sunt filmate în stilul ăla tremurat, din spatele subiecţilor?
De ce trebuie să filmăm totul în bucătăria lu bunica, sau a lu mătuşa Maria?
De ce trebuie să conţină toate filmele româneşti următoarele cuvinte: căcat, bulangiule, băi mie mi se rupe, dă-l în mă-sa, tovarăşe?
De ce trebuie să fie jumate din filmele româneşti plasate în comunism?
De ce se vorbeşte doar despre tipologii sociale, despre situaţii dă viaţă, despre dileme şi angoase?
De ce nu mai există bucurie în filmul românesc?
8 comentarii. Leave new
Exact. De ce toate astea?
De prosti
De ce nu? :))
Sa-nteleg ca ai vazut „Eu cand vreau sa fluier, fluier” 🙂 Nu stiu de ce, poate pentru ca au vazut ca se premiaza astfel de filme…
@marius moga: nu doar ala. marfa si banii, moartea domnului lazarescu, amintiri din epoca de aur, 432 etc.
filmele romanesti sunt printre putinele care presupun publicul ca pe o a treia figura – absenta care ia parte la actiune. de aia tremuratu. tarantino povesteste, puiu te povesteste. mie`mi plac.
@iulian nu simteam nevoia sa-mi explic tehnic, voiam sa stiu de ce le place sa ma povesteasca. de ce se fac doar asa? inteleg nevoia de diversitate, nu inteleg dorinta de a face toate filmele in acelasi stil
e un curent. la un moment dat – cred eu ca in 10 ani – o sa vina un curent nou, in contra celui actual. Asa zic eu ca merg lucrurile in cultura si cred ca-i sanatos.
oricum, deja sunt intermitente, deja sunt „scapari”. putintica rabdare, regizorii/scenaristii nu sunt ospatari sa bati din dejte si sa-ti faca pe plac.
Eu cred ca filmele sunt unul dintre putinele lucruri mainstream de calitate facute in ro.