Acum vreo două săptămâni au fost perseidele. Adică ploaia de stele. Şi dacă tot mi s-a suflat în cască să merg, am mers. Pe toate site-urile scria că cel mai bine e să te uiţi din afara oraşului aşa că am mers în afara oraşului. Mi-am adus aminte de nişte poze pe care ni le-a arătat profa de chimie din generală. În drum spre Bucureşti avea obiceiul să fotografieze cerul şi în pozele alea se vedea o bulă mare care acoperea oraşul la o înăţime foarte mare. Practic trăim într-o bulă de gaze în Bucureşti.
Şi ne-am convins de asta când am ajuns în Dragomireşti, cam la 2 sate după ieşirea din Bucureşti spre Piteşti. Ştiţi câte grade erau la mine în faţa blocului? 27. Ştiţi câte erau acolo în câmp? 22. Nici în sat nu era mult mai cald, vreo 24 parcă. Iar când ajungeai pe câmp se simţea instant răcoare şi aerul era curat.
Ne-am uitat vreo oră după stele (spectaculos fenomen), ne-am hlizit ca nebunii la fiecare steluţă căzută şi am plecat acasă că o muşcaseră prea mulţi ţânţari pe Pyuric.
2 comentarii. Leave new
Eu si alergiile mele……..deh
hehe, sa vezi cum e sa traiesti la casa, in camp. De pe la 22.30 nu mai poti sa stai in tricou afara. Mai intai tantarii, apoi frigul. Mi-ar trebui ceva timp sa ma reobisnuiesc cu traitul in Bucuresti, la apartament.
Chiar si in timpul zilei e mai bine aici decat in oras. Cat despre stele, cerul este plin in fiecare noapte aproape si, daca esti rabdator, poti sa vezi stele cazatoare din cand in cand 🙂
Acestea fiind zise, vand teren pentru casa in Ciorogarla :))