Proiect uriaş de renovare pentru Luvru

Pentru că a terminat cu restaurarea Catedralei Notre Dame, președintele Macron (probabil că o să rămână în istorie drept ”Macron Renovatorul”) a anunțat un proiect uriaș de renovare pentru Luvru. Ai zice că vrea să-i țină pe francezi ocupați, să nu se mai gândească la avântul extremiștrilor. Şi probabil că fix asta vrea să facă, dacă tot a eşuat să-l mai ţină pe Mbappe la PSG.

Proiectul urmează să înceapă în 2026 şi va dura 6 ani. Asta va creşte capacitatea muzeului până la 12 milioane de turişti pe an. În prezent sunt 9 milioane de turişti pe an la Luvru, iar ultima renovare, făcută în anii ’80, luase în calcul 4 milioane de turişti anual. În caz că nu aţi făcut calculul 9 milioane de turişti pe an înseamnă cam 25.000 de turişti pe zi.

Unul dintre obiectivele principale ale acestei renovări este să mute Mona Lisa într-o încăpere dedicată, dar se va lucra şi la acces. Macron a promis o intrare mai mare, care va face accesul mai facil şi o intrare dedicată pentru Mona Lisa. 

Ideea de a muta Mona Lisa într-o zonă dedicată mi se pare foarte bună. Am fost la Luvru de două ori, de fiecare dată era omor în aripa în care e Mona Lisa. Oamenii se duc să bifeze, să facă o poză, un selfie şi să pună pe Instagram. Uitaţi cum stăteau lucrurile în 2022, când am fost ultima oară la Luvru.

Stăteai la o ditamai coada doar ca să faci ajungi în faţa tabloului, unde aveai la dispoziţie super puţin timp, apoi erai gonit de nişte angajaţi ai muzeului. Spre deosebire de orice alt muzeu din lume, la Mona Lisa este un flux constant de oameni care vin, fac poză şi pleacă. Nu se pune problema să stai 10 minute şi să studiezi tabloul. Nu mai vorbim de distanţa uriaşă până la tablou. 

Ţin minte că angajaţii muzeului au fost total debusolaţi când au văzut că Antonia stă şi studiază tabloul, fără să aibă un telefon în mână. Au lăsat-o un pic mai mult decât ar fi „trebuit”, dar până la urmă tot ne-au făcut semn să facem paşi.

Pe lângă asta, mai e şi problema legată de celelalte picturi care împart sala cu Mona Lista. E o lipsă de respect totală pentru anumite lucrări care sunt impresionante (dar mult mai slab cotate). 

Iată cum arată sala respectivă, cu zeci de oameni strânşi în jurul tabloului „vedetă”, în timp ce restul picturilor sunt ignorate. Mie unul mi-a plăcut foarte mult „Nunta din Cana” de Paolo Veronese. Ulterior am aflat că e şi cel mai mare tablou din Luvru.

Problema cu muzeul Luvru este dată de Mona Lisa, aripa respectivă este mereu super aglomerată. Inclusiv publicul este diferit, sunt mulţi americani şi mulţi asiatici care vor doar să ajungă acolo ca să bifeze, cum am mai spus. Ceea ce, culmea, strică experienţa vizitatorilor care vor să vadă şi alte tablouri. În 2022, Antonia avea o listă de tablouri pe care voia să le vadă, câteva dintre ele în aripa cu Mona Lisa. Acolo a fost cea mai neplăcută experienţă. Mulţimi de oameni care se împingeau, copii care alergau, ghizi cu steguleţe şi microfoane, o atmosferă mai degrabă de aeroport aglomerat.

Legat de intrare nu ştiu dacă mă încântă ideea unei schimbări. Probabil că asta ţine şi de legătura emoţională pe care o am cu acea piramidă din sticlă. Profesorul meu de engleză şi franceză îmi povestea despre intrarea de la Luvru, despre care citeam în cărţi prin şcoala generală. Mi se părea fascinant totul, ceva ce nu numai că nu văzusem în România anilor ’90, dar nici nu-mi imaginam că ar putea să existe. În 2018, când am ajuns pentru prima dată acolo, am fost super impresionat când am văzut ce spaţiu uriaş se află în subteran.

Nu-mi dau seama ce ar putea face mai bine acum. Şi deocamdată nici nu au fost prezentate planuri de amenajare.

În orice caz, muzeul Luvru se va schimba, iar turiştii non-UE vor simţi asta şi în buzunare. Pentru ei costurile vor creşte. Presupun că şi la Mona Lisa va fi un cost separat, ceea ce nu pot să spun că mă deranjează. Cât timp se eliberează restul muzeului, ar trebui să fie un semn bun.

Per total cred că era nevoie de renovarea asta, Luvrul este din ce în ce mai sufocat de turişti. Şi nu e vorba doar de holuri, ci şi de toalete, de restaurante, de toate facilităţile muzeului. În momentul de faţă nu este o bucurie să-l vizitezi. Oricum e un muzeu uriaş, pe care îl parcurgi în 3-4 ore dacă te mişto foarte repede, fără să stai să te uiţi atent la prea multe tablouri. Cozile pentru toalete şi mâncare nu fac decât să contribuie la chin. 

Probabil că după încheierea renovării o să revenim, sunt curios care va fi dinamica din 2031 încolo.