Văd că au reapărut experții în comunicarea muzicii clasice, tot felul de has-been-și care comentează de pe margine despre cum ar fi făcut și ar fi dres. S-a întâmplat și în 2023, se întâmplă și acum.
Disclaimer: am coordonat în 2023 comunicarea pentru Festivalul Enescu, într-o echipă pe care am construit-o alături de Antonia (care a supervizat partea de social media) și mulți alți oameni, cu tot know-how-ul pe care l-a acumulat Superior Media în 15 ani de existență. Astăzi nu mai suntem implicați în proiect, ne-am retras în decembrie 2023, pentru că este foarte greu să duci în paralel două proiecte uriașe precum FITS și Enescu. Dar am făcut-o cu seninătate, după o ediție care a depășit niște bariere în special în comunicarea digitală și a setat niște standarde.
Bun, acum că am lămurit asta, hai să discutăm despre elefantul din cameră: a fost o sală pe jumătate goală la concertul Ukranian Freedom Orchestra. S-a dat vina pe promovare. Am văzut comentarii care criticau lipsa (?!) promovării. Este cel mai facil lucru în situațiile astea.
Din punctul meu de vedere s-au făcut multe progrese în promovarea Festivalului Enescu, s-au implementat lucruri despre care se discutase încă de la ediția trecută, dar care nu s-au putut pune în aplicare din diferite motive. Festivalul a început să facă și ads pe social media, un pas absolut firesc, de care era nevoie.
Actuala echipă de comunicare a venit și cu idei noi, dintre care unele la care nu m-aș fi gândit. Îi felicit pentru asta.
Mi se pare că Festivalul Enescu a fost vizibil pe parcursul acestui an, s-au făcut multe eforturi de comunicare. Însă comunicarea nu garantează vânzări. Una e să faci PR și social media, alta e să faci performance marketing, să transmiți mesaje țintite către publicul interesat de produsul tău.
Și aici apare problema. Eu cred că nu mai există așa mult public țintă pentru Festivalul Enescu. Oamenii care umpleau sălile acum 10-15 ani au murit sau au ajuns la o vârstă la care nu-și mai permit să iasă la fel de mult (fie din punct de vedere fizic, fie economic). Amintirile unui Festival Enescu sold-out 29 de zile sunt doar niște amintiri ușor distorsionate.
📍 Dacă n-ar fi fost promovare suficientă, am fi avut sala goală și la deschidere. Dar oamenii au aflat de festival, au văzut programul și au ales. Ok, poate că s-ar fi putut apăsa mai mult pedala emoțională a războiului pentru concertul de aseară, dar ai peste 100 de concerte într-o ediție de Enescu, care sunt poveștile pe care le prioritizezi?
📍 Pentru core targetul Enescu e dificil să ajungă în fiecare seară la concerte. Mai ales când sunt evenimente importante și la Ateneu. Dacă acei 10-15.000 de oameni (sau câți au mai rămas) vin doar la highlights și la orchestrele preferate, rămân multe locuri de umplut cu public nou. Care va veni mereu la concertele cu un program mai facil, cunoscut.
Și-atunci soluția este să crești un nou public meloman, doar că asta cere timp. E ușor să vii și să oferi un produs acolo unde ai o piață formată, este de 100 de ori mai greu să educi publicul, să (re-)formezi piața.
Ce cred eu este că actuala conducere are nevoie de timp să implementeze niște lucruri. Mi-a plăcut la Cristina Uruc că are foarte multe idei despre cum să aducă Festivalul Enescu în secolul 21.
Colaborarea cu MINA (acele experiențe imersive), colaborarea cu Art Safari (care are o expoziție dedicată lui Enescu) sunt proiecte discutate de acum 2 ani și care au avut nevoie de timp.
Concertele din club Control mi se par un experiment foarte interesant, care sper să aibă succes.
În plus, echipele au nevoie de timp să se formeze.
În 2022, la prima ediție la care am comunicat pentru FITS, eram o echipă de 4 oameni la Sibiu, plus support de la București. Eu, Ruxandra Predescu, Antonia, Cristina Boghiu. Ne-am dat seama ce ne lipsește și anul următor l-am adus și pe Şerban Suciu. La ediția următoare s-au alăturat Amira Daoud, Oana Vasiliu, Dorian Ilie, Eusebiu Tudoroiu. It’s all about menpower, it’ll all about the numbers.
Dar asta necesită timp, încredere în oameni și răbdare. Eu cred că echipa care și-a asumat această uriașă responsabilitate merită asta.
PS: Știu că, de obicei, când închei colaborarea cu un client, se practică mai mult criticile „vai, uite ce rău este, păi pe vremea mea nu se întâmpla așa ceva, dacă eram noi.. lapte și miere.”
Dar cred că piața are nevoie mai mult ca oricând de o abordare matură și profesionistă a businessului de comunicare.
Una în care apreciem cu adevărat munca unor concurenți de pe piață, în loc să criticăm gratuit, doar de dragul de a ne face self-promo.
2 comentarii. Leave new
Mie mi s-a părut că promovarea a scârțâit puțin. A fost mult prea puțin față de ce trebuie.
Am văzut prezența constantă în diverse articole, emisiuni a lui Crisitan Măcelaru. Am un imens respect pentru omul ăsta (un David Popovici cu 4-5 campionate mondiale la rând în 2 probe) și a făcut maxim posibil să promoveze, să vorbească. Dar a fost cam singur.
Multe săli au fost destul de goale. Acum ceva timp mă plângeam (chiar la un articol de-al tău) că va fi festival doar în București. Ai avut dreptate, a ajuns și în alte părți. Și la mine în oraș, am și fost la primul concert din cele programate, sala cam 60% plină, deși, am văzut și destui tineri (și eu am adus un adolescent de 14 ani care ascultă constant muzică clasică. Are playlist pe spotify cu ce îi place.) Ne-a plăcut la concert, a fost foarte bine, mai puțin partea cu biletele. Puteam să intru de pe stradă fără să plătesc nimic. Nu ne-a întrebat nimeni de sănătate. Nu regret nici o clipă că am dat bani, oamenii ăia merită prețul decent pe care l-am plătit, dar a fost un sentiment de indolență.
Mă interesasem la un moment dat și de un concert la București, făceam efortul să vin cu soție și copil să vedem și Ateneul (deci includea și costul cu transportul plus cazare), dar m-am dezumflat rapid văzând prețul biletelor. 250 sau 280 de lei (jumătate pentru elevi) e enorm pentru noi. Înțeleg că sunt orchestre importante din lume venite la Festival, dar prețul e imens, mai ales că statul a contribuit cu bani la organizare prin Ministerul Culturii (din ce am văzut) și atunci biletul ar fi trebuit să fie mai ieftin. Dacă vine Metallica de exemplu, unde statul nu participă cu bani, pot pune prețul pe care îl vor. Când statul dă bani, ar fi normal ca și prețul biletelor să fie rezonabile, accesibile pentru cât mai mulți. Cultura, cel puțin în zona noastră, nu e ceva ce se poate susține singură. Are nevoie să fie ajutată, să fie cultivat un anume spirit muzical, literar, pictural, sculptural etc în oameni. Iar asta durează.
Din punctul meu de vedere nu promovarea este problema.
Eu sunt dintr-o localitate la peste 300 km de București și am aflat despre festival. Pot să plătesc prețul biletelor și o noapte de cazare, deci financiar nu ar fi fost o problemă.
Problema la astfel de evenimente este că nu poți să rămâi încremenit în trecut și să te miri că nu ai public.
De exemplu astăzi, 8 septembrie este un concert în cadrul căruia se interpretează :
Jean Sibelius Concertul pentru vioară în re minor op. 47 – un compozitor finlandez, opera este compusă în 1904
Dmitri Șostakovici Simfonia nr. 8 în do minor op. 65 – este scris în 1943.
Ascult des muzică, am fost la mai multe concerte, nu ascult în mod uzual muzică clasică, nu ascult nici manele, însă nu am auzit de niciunul dintre ei și i-am căutat pe internet pentru a afla din ce an sunt operele lor.
Am fost la un concert la Ateneul Român – o orchestră care a interpretat muzica lui Hans Zimmerman, iar biletul a costat cam 400 – 500 lei și mi s-a părut foarte frumos, iar sala era plină – deci nu pretul sau promovarea este problema.
Deci aș fi dispus să vin la un astfel de concert, dar să fie o muzică mai digerabilă pentru vremurile noastre – există coloane sonore ale filmelor, există compozitori moderni, cum ar fi Yiruma – deci există piese mai actuale care por fi interpretate.
Evident, festivalul se numește George Enescu, deci muzica clasică va avea locul ei, dar este evident că fanii muzicii clasice sunt din ce în ce mai puțini.