Nu mă gândeam că o să ajung anul ăsta la Gala Premiilor UNITER, de obicei urmăresc evenimentul online, pe site sau la TV.
Era o zi superbă de primăvară, am fost la birou, apoi am mers la Master, la cursul de Artă, muzică şi istorie în Europa contemporană şi modernă. Şi pe la 18:00, într-o pauză, am primit un telefon de la domnul Chiriac, directorul TNRS, care mă invita la Gala UNITER.
M-am bucurat foarte mult pentru premiile pe care le-a luat echipa Teatrul Național Radu Stanca Sibiu, cu care colaborăm de mai bine de 4 ani.
Am aplaudat de m-au durut palmele pentru Cătălina Mihai, Andrea Gavriliu, Radu Afrim, Teatrelli.
Ciprian Ciucu a urcat pe scenă și a acordat un premiu, a spus că proiectele bune vor continua chiar și după comasarea instituțiilor de cultură, inclusiv Teatrelli. Sper să fie așa, aștept să vedem soluțiile propuse.
Oricum, este o mare schimbare să vezi Primarul Capitalei la un eveniment ca Gala Uniter, după mulți ani în care breasla n-a fost luată în seamă.
Chiar dacă primarul Ciucu n-a apucat să-și termine ideea, am rămas cu senzația că n-a venit să bifeze, ci să transmită mesajul că se străduiește să găsească soluții și în domeniul ăsta.
Gala mi s-a părut reușită, dar nu știu dacă aveam răbdare să mă uit 4 ore la TV (sau pe orice alt ecran). Habar n-am care e varianta cea mai bună pentru genul ăsta de celebrări. Sunt multe premii, fiecare câștigător se folosește de ocazie pentru diferite mesaje, toți au liste lungi de mulțumiri. Odată ce au urcat pe scenă pot sta oricât între 30 de secunde și 5 minute. Când ai 30 de premii asta poate însemna vreo 2 ore numai în discursuri.
Mi-a plăcut ideea cu tinerii studenți de la UNATC care au prezentat, mi-au plăcut și oamenii aleși să înmâneze premiile.
De departe cel mai amuzant a fost domnul Rebengiuc, pe care mă bucur de fiecare dată să-l văd. 93 de ani și încă e super sharp. I-a zis cineva că premiul (o statuetă în formă de carte) nu este din aur, iar domnul Rebengiuc a replicat: „Normal, cine are nevoie de AUR?”.
E interesant că teatrele din țară au luat grosul premiilor. Nu e prima dată și nu cred că va fi ultima. În țară se face foarte mult teatru de mare calitate și mă conving de asta la fiecare ediție FITS și FNT, când apuc să mai văd spectacole de pe la Constanța, Cluj, Târgu-Mureș, Craiova etc.
Aștept mai mult de la București. Excelsior, Metropolis și Comedia au adus anul ăsta premii și nominalizări (nu singurele din București, dar cele mai multe). Un oraș cu atâtea teatre valoroase cred că ar trebui să se bată an de an pentru cele mai mari premii din industrie.
Stagiunea e pe final, dar urmează FITS, între 19 și 28 iunie. Încă mai sunt bilete la unele spectacole, încă mai aveți timp să planificați un weekend la Sibiu. E o experiență pe care n-o s-o regretați.
