În România se întâmplă lucruri.

Când eram mic îmi doream două lucruri: să fie câte un meci de fotbal în fiecare zi (don’t ask!) şi să se întâmple lucruri în oraş mai mereu. Cu timpul, au apărut tot felul de festivaluri de film, de teatru, de muzică. Cele vechi au crescut şi au contribuit indirect la apariţia altora. Uşor-uşor au apărut şi prin ţară. E tot un indicator al normalităţii spre care ne îndreptăm.

M-am bucurat că undeva în nordul ţării se întâmpla Toamna Orădeană, iar la Bucureşti participam la RO-IFF. În Cluj va începe în curând Comedy Cluj, festivalul internaţional al filmelor de comedie. În Bucureşti suntem la jumătatea Anim’estului. Iar peste două săptămâni începe Festivalul Naţional de Teatru.

Am participat zilele trecute la diverse proiecţii în cadrul Anim’est şi m-am bucurat că era lume în sală chiar şi în mijlocul zilei. Nu, n-o să vedeţi nicăieri sălile pline ziua, însă oamenii vin să vadă cultură. Vin să vadă filme, să experimenteze, să cunoască lucruri noi. Vin la piese de teatru ale unor puşti, fac coadă la muzee, participă la Noaptea Bibliotecilor, a Institutelor Culturale, chiar şi a Agenţiilor. Premisele favorabile sunt, trebuie doar să investim în cultură, să o promovăm, să acordăm încredere onlineului.

Anim’est, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie, a ajuns la ediţia a 5-a şi e deja unul dintre cele mai importante evenimente legate de film în Bucureşti. E abia la jumate, mai sunt 5 zile de proiecţii. Eu vă recomand scurt metrajele Mozaic (pentru că mereu se găseşte ceva care să te surprindă), competiţia de videoclipuri şi aduri, care are loc mâine în Club Control şi filmele din cadrul Balkanimation (recomandarea vine din aceleaşi raţiuni amatoriceşti – sigur se găseşte ceva care să-ţi placă).

În încheiere vă las cu un clip foarte cunoscut, pe care l-am revăzut ieri 🙂