Anul McDonald's

Asta se vrea a fi o recapitulare în vorbe a lui 2008.

Din mai multe motive, 2008 a fost similar cu o vizită la McDonald’s. Nu pot să găsesc o comparaţie mai bună.

În primul rând, la McDonald’s te duci pentru că ţi-e foame. Au cam trecut vremurile în care mergeai acolo ca la ‘ceva bun’. Tot aşa, anu ăsta m-a adus în unele locuri de nevoie. Pentru că nu puteam să văd filmul cu atenţie dacă nu aveam ceva în stomac.

În al doilea rând, stai un pic şi te gândeşti ce ţi-ai dori să mănânci. Comanzi, iar când trebuie să plăteşti, tresari ca şi când n-ai fi comandat tu. Mănânci rapid toate porcăriile pământului (şi eşti 100% conştient că sunt porcării dar le mănânci) şi mergi mai departe. Ce-i drept, uneori te simţi naşpa după un Big Tasty dar nu mai ai ce să faci.

În al 3-lea rând eşti la cumpănă. E genul ăla de activitate pe care nu vrei s-o faci, ştii că nu-ţi face bine dar o faci pentru că îţi e la îndemână. Nu te mulţumeşte că ai băgat chimicale în tine dar măcar nu îţi mai este foame.

Sigur… pe termen scurt poate ţi-a făcut rău, dar pe termen mediu ai scăpat de foame şi asta contează cel mai mult.

A fost un an în care am avut ocazia să comand multe chestii dar la sfârşit a trebuit să le şi plătesc. Din fericire am primit din partea casei nişte dulciuri sub formă de oameni.

Şi chiar dacă n-am avut parte doar de Chicken McNuggets, au mers şi McFishurile, şi DubluCheesurile… că nu e viaţa doar din lapte şi miere făcută. Poate uneori porţiile de cartofi au fost medii când voiam mari şi mari când ar fi ajuns şi mici dar s-a realizat un echilibru.

Deşi per total foarte prost (bun era de la Cafepedia în sus ;)) ) anul ăsta a ţinut de foame. Iar la anu ar trebui să văd de un desert ceva.