Pentru că am plecat destul de mult prin ţară în ultimii 2 ani, am avut ocazia să împart camera cu o grămadă de bloggeri. Uneori am avut noroc, alte ori am picat cu Auraş. De fapt, de mai multe ori am picat cu Auraş. Şi nu insinuez că ar fi asta o problemă, dar e groaznic să nimereşti în cameră cu cineva care sforăie. Iar el sforăie mult şi tare.
Între un sforăitor şi un sforăit raporturile sunt simple. Cel sforăit ar trebui să se asigure că adoarme înaintea sforăitorului pentru a avea şanse să se odihnească în noaptea respectivă. Dacă nimeriţi cu un sforăitor profesionist, cum e Auraş, problema e gravă. Un sforăitor profesionist adoarme înainte să pună capul pe pernă. De fapt, el adoarme încă de când a intrat în cameră, dar închide ochii doar în dreptul patului şi declanşează sforăitul din momentul în care atinge perna.
Aşa că e aproape imposibil să adormi înaintea lui. Te găseşti într-o situaţie fără ieşire, în care gândurile tale sunt acompaniate de un sforăit pe 4, 6 sau uneori 8 tonalităţi. Sforăitorul îţi livrează sunete sacadate, în 2 timpi, uneori cu prelungire. Cei cu adevărat experimentaţi alternează rapid stilurile şi se întorc de pe-o parte pe alta pentru a modifica volumul.
Iar cel sforăit ajunge să se gândească la tot felul de lucruri, mai ales dacă e blogger. Mai întâi încearcă să-şi dea seama dacă a scris vreodată chestii nasoale despre brandul care organizează plecarea. După 10 minute e convins că a fost pedepsit pentru vreun tweet mai dur. Mai apoi se întreabă care e rolul lui în blogosferă, cât de mult îl simpatizează ceilalţi bloggeri şi ce-ar putea face pentru ca data viitoare să nimerească mai bine.
După alte 15 minute victima ajunge să se întrebe de ce s-a apucat de blogging şi care sunt beneficiile acestei activităţi. Face un scurt bilanţ şi decide că nopţile nedormite nu se justifică. Într-un final adoarme, hotărât fiind să renunţe la tot pentru o clipă de linişte.
5 comentarii. Leave new
prietene, eşti amator. iată două tehnici sigure de a dormi cu un sforăitor.
1. ajungi in cameră inaintea lui şi te bagi la somn. când vine el, tu să fii deja la tura a doua.
2. ajungi in cameră beat şi deja nu mai contează.
dormitorii avansaţi, ca mine, au tehnici avansate: pot adormi 2 minute indiferent de situaţie şi au dezvoltat un sforăit mic, dar viguros, pentru a scăpa de amatori ca tine 😛
Şi completându-l pe Vali…
3. dopuri de urechi.
sau, inainte de adormi fa cf bancului
Patru prieteni in vacanta. La hotel, neavand prea multi bani, hotarasc sa doarma cate doi in camera. Unul din ei se stia ca sforaie atat de cumplit, asa ca au convenit sa doarma in camera cu el pe rand, fiecare cate o noapte. A doua zi dimineata, vine primul care a avut „onoarea”, cu ochii rosii, parul ravasit etc.
-N-am putut dormi toata noaptea, am stat in fotoliu si m-am uitat la el.
A doua zi, urmatorul, rupt de somn si el:
-Cum sa dormi, se clatina acoperisul de la sforaitul astuia, am stat toata noaptea in fotoliu si m-am uitat la el.
A treia zi, vine al treilea fresh, odihnit, bine dispus. Ceilalti mirati:
-Cum ai reusit sa te odihnesti?!?
-Simplu. Inainte de a ne baga in pat, l-am strans in brate, l-am sarutat dulce si i-am spus noapte buna. N-a inchis un ochi toata noaptea….
Trebuie sa incerci sa dormi cu Lucian in camera :)). El este sforaitor guru! :)) Dupa 2-3 nopti ajungi imun. Atat de imun incat nu te mai trezeste nimic! Nici alarmele repetate ale ceasului dimineata!
Asta cu sforaitul sa adoarma inaintea sforaitorului nu functioneaza. Mai ales daca dormi iepureste ca mine iar sforaitorul este unul profesionist precum Lucian Marin, pe care il auzi si cand dormi cu un etaj mai jos…