Am intrat aseară la magazinul Miniso din Veranda cu gândul să cumpăr un cadou. Văzusem ceva drăguţ pe Facebook, aşa că ştiam ce-mi doresc de la raionul cu perne decorative.
Am aruncat un ochi la raft, n-am găsit decât nişte chestii asemănătoare, aşa că am identificat o doamnă care lucra acolo şi i-am arătat o poză:
V-am povestit despre telenovela mutării Farmaciei Tei în spaţiul din incinta magazinului Carrefour de pe Barbu Văcărescu. Chiar am primit şi nişte comentarii lămuritoare pe tema asta, însă războiul de la distanţă continuă între cele două farmacii din Tei.
Farmacia la Preţ Mic din Tei, prescurtat FLPM, s-a instalat în vechiul spaţiu al Farmaciei Tei, însă vechii chiriaşi se pare că au închiriat nişte spaţiu publicitar pe balconul de deasupra FLPM. “Alege originalul! Suntem în Barbu Văcărescu 154-158. Cu drag, Farmacia Tei”
Traficul din Bucureşti e de tot rahatul, ştim cu toţii asta. Suntem pe locul 3 în lume la blocaje în trafic, stăm blocaţi în jur de 27 de zile pe an, e haos.
Am fost la Piatra Neamţ, ne-am jucat, ne-am distrat, ne-am întors acasă.
1. A avut loc primul eveniment de gaming în urma căruia participanţii au plecat cu febră musculară. Nu la degete, ci la picioare şi braţe, că ping-pong-ul nu se joacă singur.
2. Când au aflat că vine realitatea virtuală la ei, localnicii din Piatra Neamţ au crezut că e vorba de autostrăzi. Ei mereu se simt ca în VR când ies din ţară.
3. Apropo de VR, nişte oameni (VR Studio) s-au gândit că e o idee bună să joci Catan în felul ăsta. #foreveralone
4. Cu ocazia asta s-a inventat termenul de “a face o Maricienească”. E atunci când te culci la 9 seara şi apoi îi suni la 2 noaptea pe toţi ca să afli unde e petrecerea.
5. Skizzo Skillz a fost primit cu multă căldură de nemţeni, mai ales când a cântat o piesă în limba lor: Bini di tăt.
6. Nemţenii n-au fost la fel de fericiţi când, la final, artistul le-a zis “Vă mulţumim, Târgu Neamţ!”
7. Ovidiu Pătraşcu, campionul mondial la FIFA, începe să aibă mari probleme la turneele BLP. De data asta a luat chiar şi un gol!
8. De bucurie că vin #ioneştii în vizită, la Piatra Neamţ s-a amenajat o terasă cu mici şi bere la 2 paşi de locul de desfăşurare al BLP.
9. În ultimii ani s-au făcut lucruri bune în oraş. Acum nu există doar McDonald’s, ci şi o shaormerie!
10. O serie de tineri au fost văzuţi plimbându-se pe sub Pietricica şi întrebând pe toată lumea “ai un fân? dau o oaie!”.
Pentru că simt că n-am abordat suficient subiectul important al săptămânii, am decis că e momentul să dezvolt. Nu, nu e vorba de Cambridge Analytica, ăla e pistol cu apă. Vorbesc de adevărata istorie a bloggingului din România, povestită de Diana şi Alina.
Am făcut un timeline, ca să înţelegeţi exact cum s-au întâmplat lucrurile şi să nu vă mai apucaţi să scrieţi bălării ca asta.
2005 – Apar primele jurnale online din România. Românii sunt fraieri, aşa că nu ştiu să le zică bloguri. Mai întâi se apucă de scris oameni precum Andreea Năstase şi Dragoş Novac, care apoi îl inspiră şi pe Vali Petcu, care îşi deschide Zoso’s Online Journal.
2006 – Din dorinţa de a ajuta blogosfera să se nască, Dragoş Novac inventează RoBlogFest, un eveniment dedicat tuturor celor care aveau un site sau un jurnal online şi nu ştiau exact cum să-şi facă un blog. Era prea devreme.
Sickipedia era unul dintre cele mai haioase siteuri de pe tot internetul, locul pe care îl frecventam atunci când aveam chef de o porţie sănătoasă de râs. Majoritatea glumelor erau sick, de aici şi numele. Prin 2015 siteul a picat şi aşa a rămas, deşi s-a tot încercat resuscitarea lui. Au rămas câteva sute de glume pe Wayback Machine, însă nu s-a mai putut posta nimic, n-au mai apărut noi glume.
La momentul ăla comunitatea era destul de mare, apăruse şi o aplicaţie de mobil, iar glumele erau foarte bune şi actuale (Brexit, Royal Wedding, în general subiecte din UK şi chestii de notorietate internaţională).
Azi am căutat întâmplător informaţii despre site şi am descoperit că a apărut un nou Sickipedia, pe domeniul .net de data asta.
Mergeam spre casă şi am dat de expresia poporului român în simplitatea lui. Las la o parte faptul că acest Cielo stă pe loc 364 de zile din an, că e spălat cu sticla din când în când de proprietarul lui sexagenar. Dar pentru o protecţie deplină i-a pus nişte huse de catifea! Mă rog, mult spus huse, sunt aproape nişte cuverturi trântite peste tapiţeria foarte solidă a unui automobil.
Nu contează că acel material pentru tapiţerii e gândit să reziste ani la rând, românul simte nevoia să sfideze logica. Nu contează că tapiţeria aia se spală, că e peste catifeaua aia de 2 lei pusă acolo, el şi-a îmbrăcat bancheta şi scaunele! Ştie el cum trebuie făcut!
