Anul trecut a fost “Afară sunt urşi”, acum e un special nou-nouţ de la Teo. Parcă nu e la fel de mişto, pe ăla l-am văzut de vreo 3 ori şi am râs de fiecare dată la fel de mult.
Însă e şi aici material foarte bun, merită să vă rupeţi din timp şi să-l vedeţi. Gluma cu pluralul de şantier rămâne fără îndoială, pe lângă “aia e”.
Să notăm aici, spre arhivare, această bijuterie a comediei româneşti, un roast la care am râs o grămadă. Şi nu pentru că ar fi amuzante glumele despre Marian Godină, ci mai degrabă pentru că comedianţii invitaţi au dat tot ce aveau mai bun despre ceilalţi invitaţi.
Cum zice Vio la un moment dat, Godină e ca pizza din filmele porno, un pretext să şi-o tragă între ei :))
Mi-a fost recomandat de vreo 10 ori roast-ul ăsta până să dau play, dar şi când am dat play…
Acest post nu este un pamflet, este o bătaie de joc.
Duminică am îngroşat rândurile alergătorilor care au blocat oraşul ca să facă ei sport prin mijlocul Bucureştiului, fix în ziua aia în care toată lumea avea treabă undeva că şi aşa e aglomerat în celelalte 6 zile ale săptămânii, măcar duminica să putem circula şi noi liniştiţi.
Am scris deja pe Facebook cum a fost experienţa asta şi cât de norocos sunt cu atâţia oameni mişto în jurul meu, aici vă las cu o evoluţie de tip “minutul şi scorul”.
Am intrat aseară la magazinul Miniso din Veranda cu gândul să cumpăr un cadou. Văzusem ceva drăguţ pe Facebook, aşa că ştiam ce-mi doresc de la raionul cu perne decorative.
Am aruncat un ochi la raft, n-am găsit decât nişte chestii asemănătoare, aşa că am identificat o doamnă care lucra acolo şi i-am arătat o poză:
V-am povestit despre telenovela mutării Farmaciei Tei în spaţiul din incinta magazinului Carrefour de pe Barbu Văcărescu. Chiar am primit şi nişte comentarii lămuritoare pe tema asta, însă războiul de la distanţă continuă între cele două farmacii din Tei.
Farmacia la Preţ Mic din Tei, prescurtat FLPM, s-a instalat în vechiul spaţiu al Farmaciei Tei, însă vechii chiriaşi se pare că au închiriat nişte spaţiu publicitar pe balconul de deasupra FLPM. “Alege originalul! Suntem în Barbu Văcărescu 154-158. Cu drag, Farmacia Tei”
Traficul din Bucureşti e de tot rahatul, ştim cu toţii asta. Suntem pe locul 3 în lume la blocaje în trafic, stăm blocaţi în jur de 27 de zile pe an, e haos.
Am fost la Piatra Neamţ, ne-am jucat, ne-am distrat, ne-am întors acasă.
1. A avut loc primul eveniment de gaming în urma căruia participanţii au plecat cu febră musculară. Nu la degete, ci la picioare şi braţe, că ping-pong-ul nu se joacă singur.
2. Când au aflat că vine realitatea virtuală la ei, localnicii din Piatra Neamţ au crezut că e vorba de autostrăzi. Ei mereu se simt ca în VR când ies din ţară.
3. Apropo de VR, nişte oameni (VR Studio) s-au gândit că e o idee bună să joci Catan în felul ăsta. #foreveralone
4. Cu ocazia asta s-a inventat termenul de “a face o Maricienească”. E atunci când te culci la 9 seara şi apoi îi suni la 2 noaptea pe toţi ca să afli unde e petrecerea.
5. Skizzo Skillz a fost primit cu multă căldură de nemţeni, mai ales când a cântat o piesă în limba lor: Bini di tăt.
6. Nemţenii n-au fost la fel de fericiţi când, la final, artistul le-a zis “Vă mulţumim, Târgu Neamţ!”
7. Ovidiu Pătraşcu, campionul mondial la FIFA, începe să aibă mari probleme la turneele BLP. De data asta a luat chiar şi un gol!
8. De bucurie că vin #ioneştii în vizită, la Piatra Neamţ s-a amenajat o terasă cu mici şi bere la 2 paşi de locul de desfăşurare al BLP.
9. În ultimii ani s-au făcut lucruri bune în oraş. Acum nu există doar McDonald’s, ci şi o shaormerie!
10. O serie de tineri au fost văzuţi plimbându-se pe sub Pietricica şi întrebând pe toată lumea “ai un fân? dau o oaie!”.
Pentru că simt că n-am abordat suficient subiectul important al săptămânii, am decis că e momentul să dezvolt. Nu, nu e vorba de Cambridge Analytica, ăla e pistol cu apă. Vorbesc de adevărata istorie a bloggingului din România, povestită de Diana şi Alina.
Am făcut un timeline, ca să înţelegeţi exact cum s-au întâmplat lucrurile şi să nu vă mai apucaţi să scrieţi bălării ca asta.
2005 – Apar primele jurnale online din România. Românii sunt fraieri, aşa că nu ştiu să le zică bloguri. Mai întâi se apucă de scris oameni precum Andreea Năstase şi Dragoş Novac, care apoi îl inspiră şi pe Vali Petcu, care îşi deschide Zoso’s Online Journal.
2006 – Din dorinţa de a ajuta blogosfera să se nască, Dragoş Novac inventează RoBlogFest, un eveniment dedicat tuturor celor care aveau un site sau un jurnal online şi nu ştiau exact cum să-şi facă un blog. Era prea devreme.
