Category

Caterinci

Bonţida peste 10 ani

6

Mă uitam zilele trecute cum se plângea lumea de cazările puţine din Bonţida, satul lângă care se petrece Electric Castle şi râdeam. Râdeam pentru că îmi imaginam ce-o să se întâmple peste 10 ani în Bonţida, dacă festivalul ăla mişto continuă până atunci.

Uşor-uşor tinerii cu spirit antreprenorial din Cluj vor cumpăra terenuri şi case în Bonţida. Vor construi pensiuni, vor crea cele mai bune condiţii, câţiva vor face şi o mică piscină lângă pensiune. Vor apărea şi restaurante, o shaormerie şi poate un împinge tava, pentru cei care vor să mănânce mai ieftin înainte să intre la festival.

Primarul va asfalta toate străzile, va face un părculeţ pentru copii, va aproba pensiuni mai înalte şi va încerca să aducă turişti în tot restul anului.

Atraşi de succesul festivalului, semi-cocalarii, adică ăia care arată ca nişte oameni normali dar ascund cocalarism în suflet şi trăiesc cu aspiraţii de hipsteri vor începe să vină la Electric Castle. Şi fix la ediţia a 14-a, un hipster se va opri din băut, se va uita în jur şi va spune: bă, nasol, nici Bonţida nu mai e ce-a fost. Au stricat-o ca pe Vama Veche!

În plan depărtat îl vom vedea pe Liviu Mihaiu dând interviuri. Dintr-un tufiş va sări Mircea Toma, cu bannerul pregătit: Salvaţi Bonţida!

Foto via

Cel mai mare trolling din istoria României

0

După ce am fost în ultima vreme la câteva evenimente la care s-a intonat imnul nostru, am ajuns la următoarea concluzie: Andrei Mureşanu a prestat cel mai mare trolling din istoria României cu versurile alea. În peste 80% din situaţii soliştii pur şi simplu nu nimeresc strofa a doua. Povestea cu Marcel Pavel e deja celebră, dar nu e singurul care încurcă versurile. Statistic vorbind, cred că sunt mai mulţi oameni care ştiu cât câştigă Andreea Esca la ProTV, decât cei care pot interpreta perfect imnul.

Vorbe de Facedooh (2)

0

Știţi cum zice o vorbă clasică: “Nu te întrista că s-a întâmplat, bucură-te că s-a terminat.”


Tata are o vorbă de fiecare dată când pierde Liverpool: “Fiule, cred că nu ţi-ai ales tu echipa potrivită.” O fi valabil și pentru naţionale.


Un meci de toată Joma.


– Ah, nu, că nu e ceva serios.
– Orice nenorocire în dragoste începe cu ceva neserios!


Trupa Subcarpati s-a inventat pentru ca hipsterii să aibă o justificare a horelor din mijlocul petrecerilor hipstereşti.


Momentul ăla când pui centură de siguranţă borcanului cu ciorbă.


Ajung la graniţă acum câteva săptămâni, vameşul ne întâmpină zâmbitor:
– hehe, hoinarii, nu?
– ăăăă… da, de unde ştiţi? (deja căutam pix să-i dau autograf)
– păi de la număr… HOI, de la asta vine, nu?
– da, as a matter of fact, fix de la asta vine.
Şi mi-a făcut semn să degajez terenul. Aproape că mi-a părut rău că n-am ceva droguri în maşină, poate-poate îl transformam în cititor fidel dacă avea ocazia să mă cunoască mai bine.


La dezbaterea de la Digi24 trebuia să vină şi un candidat de la PNL, dar nu s-au hotărât încă pe cine să trimită.


“Toată România vede România” păi fix asta e problema, ProTV.

Vorbe de Facedooh (1)

3

Pentru că mă enervează să pierd o grămadă de glume sau panseuri scrise pe Facebook şi eu sunt genul care râde de ce îşi aduce aminte, o să încep să le arhivez pe blog din când în când. 

2015. Turcescu concurează la Eurovision și pierde. Un an mai târziu nu mai avem Eurovision în România.

2016. Turcescu vrea să candideze la Primăria Capitalei. Păcat, aveam o primărie frumoasă.


Băi, nu se poate aşa ceva! Cum să rămână ţara asta fără Eurovision? Nu era de ajuns că am pierdut Cerbul de Aur şi Festivalul de la Mamaia? Unde vom mai putea vedea artişti de valoare din ţara asta? Guvernul să pună mâna şi să plătească datoriile TVR-ului, că de-aia plătim taxe! E de datoria noastră să salvăm Televiziunea Română, singura care ne oferă muzică românească de calitate!

… said no one ever.


În 2008 factura de telefonie venea, lună de lună, în jur de 750 de lei. N-aveam inclus mai nimic, plăteam pentru fiecare minut vorbit. 8 ani mai târziu am ajuns la o factură de 36 de lei pe lună cu nelimitat în orice reţea SMS şi voce + mulţi GB de net. Peste încă 8 ani sper să ajungă să-mi dea Vodafone bani, să se mai echilibreze balanţa.


Dacă toată lumea o să facă Live Video, cine o să se mai şi uite?


Astăzi l-am întâlnit în trafic pe King Stupid, cel mai prost șofer din București. Avea farurile și poziţiile stinse pe o beznă totală. Fiind în coloană, am ieșit din mașină și i-am strigat: “Luminile!”. A dat din cap în semn că știe, apoi a coborât geamul electric (!) și a strigat că nu mai are baterie și că o conservă!!! După ce mi-a pornit la loc creierul (au trecut secunde bune, recunosc) i-am zis că există o chestie care încarcă bateria, alternator îi zice, la care el: “da, știu, dar e stricat”. De unde deducem că era atât de praf încât se aștepta să-i moară motorul.

Într-un final a aprins poziţiile. The day was saved!


Colaborarea asta dintre Dan Bittman și Cristi Minculescu e una dintre cele mai tari chestii ale anului. 1992.

Cum se face o reclamă în Moldova. Cazul Bemol.

3

Probabil că aţi văzut deja spotul Bemol. Dacă nu l-aţi văzut, puteţi da Play acum, nu e timpul pierdut.

Istoric vorbind, fraţii de peste Prut ne-au dat mereu surse de inspiraţie, totul culminând cu celebra reclamă la internet. Eşti fan internet?

Dar să revenim la Bemol. Spotul de mai sus este dovada clară a intervenţiilor unui brand manager hotărât, care ştie să pună piciorul în prag.

Iniţial, reclama arăta cam aşa:

Citeste tot articolul

Au şi ei Catenele lor

1

Există jucători care fac reclamă la branduri de haine. Gucci, Armani, H&M. Alţii la branduri de ceasuri. Mulţi promovează maşini, băuturi răcoritoare şi tot felul de alte produse mai mult sau mai puţin de lux.

Şi mai există Simon Mignolet, portarul lui Liverpool, care face reclamă la pere. Fucking pere. Pentru că, nu-i aşa, perele care cad din copac trebuie salvate de cineva, nu? Iar vizualul este demenţial, cu jucătorul plonjând după o pară. Oare a respins-o în corner?

Asta e reclamă sau trolling?

5

Am văzut varianta print a acestei reclame prin revistele Tarom, doar că nu erau acele bule cu comentarii. Arăta bine poza, cu avionul, cu cetăţeanul care îşi cară trollerul, business.

Şi îmi apare ieri în faţă poza asta. Refuz să cred că cineva de la o agenţie a făcut acest vizual. Eu cred că e de fapt un trolling al cuiva. Sau, mai bine zis, un trolering 😀

Localizare cu Piticu?

0

Coca Cola a plătit un om să râdă zgomotos într-un metrou din Belgia. Fraieri, Piticu ar fi făcut asta gratis. El, şi mai e o fată care râde tare la filme în rarele ocazii în care mai ajung pe la avanpremiere. Cred că a preluat ştafeta de la Dorombach. Trebuie să râdă cineva tare şi în blogosfera noastră, nu?

Toate poveștile sunt adevărate!

3

Din păcate, tot ce se spune despre unguri e adevărat. M-am dus ieri la un magazin și am zis: ”Bună ziua, aș dori o pâine”. Nu mi s-a dat!!! Am scos bani și i-am arătat, nicio reacție!

E inadmisibil să nu știe limba română vânzătorii din Budapesta! După câte a făcut Iancu de Hunedoara pentru ei?!?

Ca să nu mai spun că un cârciumar ungur nici n-a vrut să-mi primească banii! Absolut revoltător. Nu mi s-a întâmplat niciodată în România. Aveam pe notă niște mii de forinți și încă vreo 120. Cum n-aveam mărunt, am dat o bancnotă de 10.000. Omul m-a intrebat de mărunt, mi-a luat vreo 60 de forinți și mi-a dat restul, deși am insistat să-mi dea mărunt, ca să pot lăsa și un bacșiș. Și el a zâmbit și a zis că iț ochei. Păi cum să nu vrea să-ți ia banii? Ba mai mult, să te lase să plătești mai puțin cu vreun leu? Vă zic, niște sălbatici, într-o țară civilizată nu s-ar fi întâmplat niciodată asta.

Acum mă duc să-i caut pe ceilalți bloggeri, că sigur e ceva tweet meet la câtă lume cunoscută se plimbă prin Budapesta zilele astea.

Nu e banc

3

Ştiu că o să pară ireal, dar e o poveste cât se poate de adevărată.

Ora 24:00 într-un orăşel din sudul ţării. Nişte tineri intră într-un restaurant şi cer meniuri.  O domnişoară comandă paste, un tip comandă pepene. Ospătăriţa anunţă că pastele vor veni cu ceva întârziere, probabil 40 de minute. 0:30, ajunge pepenele. 2 felii tăiate în bucăţi şi curăţate de coajă. Se face ora 1:00, domnişoara întreabă de paste.
– Vin în 5 minute!
La 1:15 întreabă din nou:
– Pastele?
Uşor încurcată, ospătăriţa explică:
– Ştiţi… s-a creat o confuzie la bucătărie, nu vi s-a luat comanda de la început…
– Ok, dar în program scrie că închideţi la ora 1:00, mai bine nu le mai aduceţi. E posibil? întreabă domnişoara uşor iritată.
Şi primeşte un răspuns epic:
– Nu prea, deja s-a pus apa la fiert!

Pastele au venit la ora 2:00, adică după 2 ore de la comandă.