Category

Caterinci

Ylvis feat. Nelu Băescu

0

Mă uitam zilele trecute la ce-au mai scos norvegienii de la Ylvis (ăia cu What does the fox say?), tocmai găsisem o melodie mişto pe care să i-o dedic unui prieten când am dat peste frumuseţea asta.

Ceea ce m-a dus la acest clip. Pot afirma, fără să stau pe gânduri, că este cea mai lipsită de utilitate producţie video din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ceea ce au observat şi băieţii de la Ylvis.

Viralul la ei şi viralul la noi

0

La noi a fost ăla cu “am vrut să fac o poză şi am apăsat pe filmare”. La ei un puşti a dat un tweet deştept şi a strâns vreo 20 de mii de RTuri + tot cam atâtea Favorites. La care se adaugă coverage în The Telegraph, Metro.co.uk şi altele.

Acum stau să mă gândesc dacă să facem prezentarea oficială pe National Arena pentru cel mai nou om de la Superior Media. Oare vindem ceva bilete? :D


Tânăra generaţie măcar e amuzantă

18

Zilele trecute a avut loc Social Media Summit Bucureşti, eveniment organizat de Revista Biz. S-au publicat topuri, Golin a ieşit pe locul 1 în ceea ce priveşte relaţia cu bloggerii, Chinezu e cel mai folosit blogger. Am văzut şi câteva prezentări, s-au discutat şi chestii interesante. Evenimentul e bun mai ales pentru tânăra generaţie de bloggeri. Multe feţe noi prin pozele de la SMS Bucureşti, mulţi newbies şi pe hashtaguri. Unii par mai capabili, ceilalţi punctează doar la capitolul “divertisment involuntar”.

Iată ce scrie un tânăr blogger care a fost la SMS Bucureşti:

Consideraţii despre domeniul .ro sau .com

Citeste tot articolul

Cum vede agenţia un advertorial şi cum îl vede un cititor

9

Oamenilor nu le plac advertorialele. Asta e clar. Pe de-o parte pentru că unele sunt scrise prost, brandurile sunt ca nuca în perete, sau bloggerul nu-şi dă interesul; pe de altă parte pentru că cititorului român i se cuvine. I se cuvine să citească bloguri gratis, ba chiar să citească un articol bun mereu. Nu scrii articol bun, mai bine nu mai scrii. În plus, românului nu-i plac oamenii care fac bani. Din principiu. Dacă are ăla mai mulţi? Aşa că strâmbă din nas când muzicienii “devin comerciali”, înjură fotbaliştii de la naţională care ajung în Vest pe salarii babane şi critică bloggerii cu advertoriale.

De cealaltă parte a baricadei, agenţia & clientul sunt total rupţi de realitate, văd numai chestii complexe, KPIs şi alţi termeni complicaţi care nu interesează pe nimeni mai încolo de raportările periodice. Ca să înţelegeţi exact care este diferenţa dintre modul în care vede clientul un advertorial şi cum vede cititorul, am făcut o mică reprezentare grafică :)

Citeste tot articolul

Fun time

0

I’m like Hugh Hefner… minus the mansion, the exotic cars, the girls, the magazine and the money.

So basically, I have a robe.

My girlfriend says she enjoys sex more whilst on holiday.

Well, I can tell you, that was an awkward postcard to receive.
—-

I think the best thing about Christmas is waiting to see what Christmas movie North Korea has allowed us to watch.

via Sickipedia

#firstworldproblems: Nume de pizza

0

Poate că nu e în ton cu sărbătorile de iarnă, dar mi-am adus aminte de o chestie care mă sâcâie de ceva timp. Aţi observat că niciodată nu găseşti în 2 restaurante aceleaşi ingrediente într-o pizza cu nume clasic? Vorbesc de alea foarte întâlnite: carpricciosa, carnivora, procitto e funghi, hawai, quatro stagioni sau pepperoni.

Practic, denumirile alea sunt total inutile, din moment ce trebuie oricum să te uiţi pe ingrediente. De exemplu, la Trenta, Capriciossa este cu ardei, pui, salam, mozzarella şi ciuperci, la Presto e cu măsline, cârnaţi şi şuncă. Prin alte părţi are măsline şi n-are ciuperci, are cârnăciori şi n-are salam. E chiar aşa de greu să se facă o asociaţie a pizzarilor care să reglementeze treaba asta? Să pot comanda toată viaţa Capriciossa sau Prosciutto e funghi fără să fie nevoie să mă uit pe ingrediente. Serios, pierd o grămadă de timp încercând să-mi aleg pizza, şi de multe ori se întâmplă să-mi fie foame.

Deci hai să rezolvăm problema asta şi pe urmă putem să ne ocupăm şi de autostrăzi.

 

Mică ironie cu Google şi Antena 1

0

În ultima vreme am tot primit trafic mult pe articolul ăsta despre bătălia dintre ProTv şi Antena 1. Mă rog, nu vă gândiţi la milioane de vizitatori, ci vreo 4-500 pe zi, în anumite zile. Am săpat puţin şi mi-am dat seama că veneau prin Google, pe căutarea de mai sus. Fix în zilele în care era Hell’s Kitchen. Şi mi se pare extrem de ironic ca publicul care se uită pe Antena 1 să caute câştigătorul, să ajungă pe blogul meu şi să găsească un articol despre cum o ia pe coajă Antena de la Pro :))

Habar n-am cine e câştigătorul la emisiunea aia, dar cred că se putea ceva mai bine pe partea de SEO :)

Registrul comerţului e ca o misiune din Assasin’s Creed

0

Zilele astea iar mă distrez pe la Registrul Comerţului. Asta e, când conduci un imperiu financiar, trebuie să-ţi ocupi timpul şi cu chestii de genul ăsta. Şi tot plimbându-mă pe acolo, mi-am dat seama că orice interacţiune la Registrul Comerţului seamănă foarte mult cu misiunile din Assasin’s Creed.

În primul rând, nu poţi începe nicio misiune dacă nu faci înainte o misiune mai uşoară, exact ca în Assasin’s Creed. Aşa că eşti trimis la o papetărie şi iei un dosar cu şină. După ce ai dosarul, încerci să reiei misiunea, dar îţi dai seama că îţi mai trebuie un artefact: timbrul fiscal. Dacă eşti încăpăţânat, încerci misiunea fără artefact şi pierzi imediat.

Şi la fel ca în Assasin’s Creed, mori de mai multe ori până când reuşeşti. Reiei misiunile într-o veselie până când se aliniază planetele, stai la cozi, te lupţi cu nesimţiţi care se bagă în faţă, le înjuri pe duduile venite cu 15 dosare.

Şi încă o chestie care i-a inspirat pe creatorii jocului: orice interacţiune cu oamenii din jur poate fi periculoasă. Te loveşti de vreun cetăţean de pe-acolo şi ţi-ai dat peste cap misiunea.

Realizările de aur ale regimului Ponta

0

De publicitarii nebuni care au plecat prin Asia #pebaniilor v-am mai zis. Mă bucur că se ţin de scris, mai râdem şi noi din faţa calculatoarelor.

Un video care a strâns 10.000 de vizualizări şi care nu ştiu cum de mi-a scăpat până acum. Şi apropo de asta, nu mă prind de ce n-a dat nimeni jos bannerele după alegeri, oare speră la o rejucare?

Mic câmp lexical de sărbători pentru branduri

3

A venit momentul ăla din an în care se cheltuie cei mai mulţi bani pe campanii. Nu exişti ca brand dacă nu faci măcar un sponsored story în decembrie, dacă nu pui o promoţie, dacă nu adaugi un fulg pe coverphoto. Pentru că toată lumea este ocupată să muncească şi nu mai are timp de meditaţie, m-am gândit să vă ajut cu o listă de termeni care nu trebuie să lipsească din adurile voastre de Facebook în decembrie 2014!

E păcat să fi muncit până acum la pompat bani în aduri construit comunităţi şi să nu fiţi acum aliniaţi la standardele vremurilor.

Prin urmare, iată ce cuvinte din câmpul lexical al sărbătorilor româneşti sunt mandatory Crăciunul ăsta:

Straie – atenţie! a nu se folosi decât în sintagma “straie de sărbătoare”, nu care cumva să folosiţi pentru magazin online de haine!
Bucate – dacă vindeţi vreo făină, vreo esenţă de ROM, vreo ceafă de porc pe Facebook, nu puteţi să mai spuneţi “preparate”; în decembrie este acceptat doar termenul “bucate”; sfatul meu e să adăugaţi şi “masa tradiţională”, pentru un CTR de milioane!
Omăt – a nins, toţi şoferii au înjurat blocajele, voi trebuie să fiţi pozitivi şi să o daţi cu nea şi omăt. Pentru că, nu-i aşa, fiecare cumpărător simte o mare bucurie să dea o jumătate de oră omătul de pe maşină înainte să vină la supermarketul vostru.
Zurgălăi – musai să-l folosiţi în contexte metaforice dar puternic vizuale. Zurgălăii sunt potriviţi doar când fanul de pe Facebook a terminat de pregătit bucatele, s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare şi aşteaptă colindătorii.
Cele cuvenite – ce-ar fi anunţurile voastre sponsorizate fără cele cuvenite? Nişte anunţuri identice cu cele din tot timpul anului.
Cei dragi –  nu contează că o să fie explozie de “cei dragi” pe Newsfeed, trebuie, dar trebuie să aveţi şi voi.
Magie – nu în ultimul rând, ce-ar fi sărbătorile fără puţină magie? Şi aici trebuie folosită imperativ, gen “Simte magia!” O simţi, da? SIMTE-O!

Foto:Christmas card via shutterstock