A fost ziua de Advertising la Brands, Blogs and Cookies şi eu împreună cu Simona ne-am bucurat de ea ca doi copii care îşi deschid cadourile de Crăciun. Şi ne-a plăcut şi mai mult că am putut să ne bucurăm alături de partea blondă a grupului care se anunţă a deveni o adevărată echipă de şoc ;))
Am fost puţin dezamăgit să văd că vârful planningului din România nu a umplut până la refuz o sală din ASE. Nu îmi explic unde au fost cei care ştiau de eveniment şi n-au venit. Pentru mine, era un must conferinţa asta, chiar dacă nu organizam (şi nu sunt subiectiv). Eu i-aş fi ascultat vorbind toată seara. E ca şi cum vrei să te faci fotbalist dar nu te uiţi la Champions League sau vrei să prezinţi ştiri dar o ignori pe Andreea Esca.
Noi (adică cei din sală) – plictisiţi să-i ascultăm despre ce mişto e în agenţii, ei – plictisiţi să ne audă cum ne plângem de lipsa de experienţă care ne privează de joburi. Aşa că s-a schimbat puţin discursul azi.
Ce e de reţinut:
- ca să speri trebuie să faci ceva. orice.
- că mână de lucru e puţină şi proastă şi ‘ei’, cei vechi sunt aceiaşi în contextul în care volumul de muncă a crescut
- că în multinaţionale e naşpa şi e mai tare să munceşti pentru sufletu tău. (apare o problemă aici când vine vorba de bani)
- că nici ei nu mai sunt aşa entuziasmaţi
- că nu ştim o grămadă de lucruri.
Pe măsură ce aflu mai multe chestii legate de advertising şi mă entuziasmez crezând că am făcut un pas înainte, se deschide în faţa mea un gol imens. Deci alte chestii de învăţat.
Bogdana a avut o iniţiativă mişto despre care o să scriu mâine.
Mă bucur că sunt pe aceeaşi lungime de undă cu Răzvan Mătăşel în ceea ce priveşte educarea tinerilor juniori care vor să înveţe.
Concluzia lor: citiţi, citiţi şi nu în ultimul rând, via Emilian Arsenoaiei, trăiţi-vă viaţa, pentru că de acolo rămâneţi cu poveşti adevărate.
Noapte bună! 🙂
