Casual stuff

IN Casual stuff

Iar mă ia la mişto RDS. Pentru a nu ştiu câta oară am probleme cu conexiunea la internet. Ba am făcut upgrade la abonament şi n-am simţit nimic la viteza conexiunii, ba mi-au tăiat netul mai mult sau mai puţin din greşeală.

Azi mi-a picat iar şi am crezut că e ceva de moment. De obicei conexiunea e bună dar se întâmplă să mai pice un minut-două. Am aşteptat cu calm să se rezolve. Dar nu s-a rezolvat. Şi eu m-am cam săturat să înghit ba promoţii băgate pe gât, ba limitări pe anumite porturi, ba facturi primite când şi când. Aşa că o să-mi caut alt provider de net, că n-o fi oraşu ăsta lipsit de oferte.

Ne auzim când o fi să meargă, deşi tanti de la telefonu de suport mi-a zis că se rezolvă rapid. Au trecut ore bune de atunci…

A se observa că m-am obosit să scriu cu diacritice de pe telefon :p

Lasertag no… 4?

question_answer0
IN Casual stuff

Iar s-a mers luni la lasertag. Şi a fost multă bloggerime. La prima vedere, cu cât e bloggerul mai mare-n trafic, cu atât e mai puţin simpatic. Parcă nimerisem la o conferinţă la care era musai să fii prezent deşi nu aveai nici un chef să te afişezi lângă amărâtu ăla de…insert blogger here. Cam asta era atitudinea unora.

În rest… în sfârşit am început şi eu să mă descurc şi am contribuit la victoria verzilor în primul meci. Care meci a fost şi cel mai uşor. Ba mai mult, am ieşit pe locul 7, am 2-lea din echipă. 😀

În meciul cu echipa oficială a bloggerilor am luat-o pe coajă, deşi au cam făcut antijoc băieţii 😛 Nu m-am clasat rău, cam pe la jumate. Din păcate n-am mai putut sta şi la ultimul meci deşi eram în formă şi cred că am fi putut scoate locul 2.

N-a fost chiar aşa amuzant ca dăţile trecute, plus că am plecat val-vârtej şi s-a cam supărat lumea (şi îmi cer scuze pentru programarea defectuasă a activităţilor). Dar promit că data viitoare, dacă se strâng oameni mişto, o să fiu acolo.  Linkuri la Simona pentru că eu sunt un leneş.

Back?

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Am avut câteva zile tare agitate şi s-a cam simţit asta. M-a luat valu cu un proiect şi dus am fost. Acum, că lucrurile sunt cât de cât ok, pot să mă ocup şi de scris. Şi subiecte tot sunt. Doar că m-am prins acum 10 minute că e prima oară când sar peste Friday’s series news. Nu că ar exista mari pasionaţi ai rubricii, dar deja m-am obişnuit. Aşa că o dau cu delay azi.

În rest, toate bune, voi? Eu mă agit ca un pepsi în condiţiile în care lumea din jur e foarte chill. Ceea ce e dubios pentru că de obicei e invers. O să ajungem la un punct de legătură, sunt sigur.

Acum că s-a terminat şi sesiunea, ne putem vedea liniştiţi de treburile noastre. S-au strâns o grămadă de filme nevizionate, ca să nu mai spun de cărţi. Dar timp e destul :-j

IN Casual stuff

S-a dus şi sesiunea asta. Jumate din facultate e gata, în curând terminăm. Cu această ocazie festivă am decis să sărbătoresc onorând leapşa de la Adi.

Uneori mi-aş dori să:

…să mai fiu în liceu. Să am o zi în care trebuie neapărat să pierd vremea să mă învoiesc de la toate orele şi să stau în curte cu toţi chiulangii. Să jucăm fotbal, să mâncăm shaorme şi gordon bleu şi să ne simtem bine :))

Şi o dau mai departe la Răzvan.

IN Casual stuff

Pentru cei neinteresaţi, să ştiţi că am supravieţuit celor două examene suprapuse ieri. Pentru cei interesaţi… uhm.. e clar că vă plictisiţi rău dacă vă interesează aşa ceva. 😛

Şase ore mai târziu ne-am nimerit la Laser Tag cu multă lume (aştept lista cu un recensământ de la organizatori şi vă povestesc şi ce bine m-am descurcat). Mai simpatici, mai puţin, oamenii ne-au făcut să ne distrăm cât de cât.

A urmat o întâlnire foarte faină pe stilul work. Desigur, am vorbit vreo 20 de minute şi am râs 2 ore. Productivă echipă, ce mai. Ca rezultat, urmează să se întâmple nişte chestii mişto în viitorul apropiat.

Şi dacă tot s-a terminat sesiunea, (mă rog, aproape :-j ) ar cam fi cazul să ne apucăm de treabă. Ca de obicei, todolistul este lung dar oamenii cu care se va lucra sunt mişto, ceea ce reprezintă un avantaj.

Vă salut cu tradiţionalul: ‘S-auzim de mine!’ :)) 😛

IN Casual stuff, Web

… cum a picat Google şi cum au început să cânte blogurile despre asta.

Da, Google a avut câteva zeci de minute probleme. Şi în timp ce vuia twitterul despre asta, vorbeam cu un prieten despre reacţia blogosferei. Şi despre cum vor sări toţi bloggerii să anunţe marea problemă.

Două zeci de minute mai târziu, feedreaderu s-a umplut de printscreenuri, unu mai amuzant decât altu, cu Google care zicea că site-ul X (de obicei chiar blogul respectiv) reprezintă o ameninţare.

Două zile de acum încolo toată lumea se va trezi să scrie despre asta, analize etc. Dacă ratezi subiectul practic nu faci blogging. And we don’t want that to happen, right?

Deci, să ne conformăm: google a picat azi, 31 ianuarie şi eu vreau să ştiţi asta ca să fiţi nişte cititori informaţi. Din păcate, eu nu am printscreen cu blogul meu, ca ceilalţi, dar vă rog să-mi scuzaţi această scăpare.

Pam pam.

IN Casual stuff, Caterinci

… sau mă rog.. ceva de genu 😛

Aseară cum stăteam şi încercam să-mi fac de lucru doar-doar să nu mă apuc de învăţat, am început să vorbesc cu pinku’ de seriale and stuff. Şi din vorbă în vorbă am descoperit că, la mii de km distanţă, în Anglia, tocmai se terminase de difuzat primul episod din seria a 3-a Not Going Out, care e practic cel mai tare serial de comedie ever.

Două ore mai târziu, după o pauză de un an, graţie cumulului de skilluri dobândite de amicul mai sus amintit, ne delectam cu o porţie de 30 de minute de umor englezesc. Am râs cu lacrimi. Pe urmă l-am mai vizionat o dată, pentru că mi-a fost dor :))

Vă las cu o mostră din sezonul 1. Enjoy!

PS: dacă amicul X ar fi tratat lucrurile cu serioziate, aţi fi putut urmări primele două sezoane la el pe blog, dar nimeni nu e perfect 😛

IN Casual stuff

Vă amintiţi oracolele? Sigur aţi avut aşa ceva prin şcoala generală. Sau mă rog… la noi au existat. A fost trendul de după tamagochi, parcă. Pentru cei care s-au născut în Windows, e vorba de nişte agende cu tot felul de întrebări banale. Şmecheria era să ai cât mai multe întrebări şi cât mai mulţi oameni care să-ţi completeze.

Scopul lor de bază era să afli dacă X te place sau îl place pe altul. Sau cel puţin pentru asta le făceam noi. Anyway, era întrebarea aia care mă călca pe nervi de fiecare dată ‘Sunteţi gata să trecem la lucruri serioase?’
Aveam 11-12 ani, abia ştiam să scriem şi să citim dar făceam foarte clar diferenţa între prostii şi lucruri serioase. :))

Cam aşa e şi acum: avem sesiunea, şi pe urmă vom trece la lucruri serioase. Oricum, e binevenită sesiunea asta, că ne mai odihnim ;))

Şi pentru că mai am 2 examene şi gata (mă rog, şi o restanţă care nu se pune), starea de spirit e foarte bună aşa că vreau să cântăm împreună o melodie din 1963 – Millie Small (e penultima melodie din spotul T-Mobile Liverpool Station).

Aseară am fost cu Simona şi Adi la super conferinţa Publicitarte la Institutul Cultural Român. Adi a scris aici pe stilul finuţ.

Să vă explic pe scurt: Am ajuns şi în sală erau 3 categorii de oameni

  • intelectuali (îi recunoşteai după media de vârstă 70+)
  • artişti (păreau preocupaţi de ce se discută)
  • noi (am râs, ne-am distrat, ne-am simţit bine)

Era acolo şi Şerban Alexandrescu. Împreună cu Naumovici erau uşor speriaţi de ardoarea cu care artiştii blamau publicitatea pentru că este această ‘soluţie imorală’ pentru condiţia artistului bla bla.

Ori suntem nişte inculţi, ori am nimerit total aiurea. Se vorbea despre nişte oameni, artişti plastici şi ilustratori. Singurul nume cunoscut era Bernbach. Bineinţeles că toată lumea ştia despre ce se vorbeşte.

Eu bănuiam că era vorba de nişte jucători de basket din anii ’70. Ideea e că ne-am amuzat copios în compania unor figuranţi care strâmbă din nas când aud de publicitate.

Ca să nu par complet idiot, hai să vedem şi în două vorbe despre ce s-a discutat:

Artiştii chiar consideră că publicitatea este un eşec (am auzit asta de mult dar credeam că sunt vorbe). Dinspre artă, condiţia artistului în publicitate reprezintă o necunoscută. Practic, publicitarii cunosc mai multe lucruri despre artist decât artistul în sine. A fost o totală pierdere de timp pentru că erau explicate nişte aspecte absolut banale într-un limbaj de lemn unor oameni care primeau informaţia mai ceva ca pe o filosofie kantiană.

Cum a zis şi Şerban Alexandrescu, nu s-a intrat deloc în profunzime… (poate şi pentru că tema discuţiei avea o explicaţie foarte simplă).

Oricum, mai mergem la conferinţe de genul ăsta doar când om vrea să ne rupem în figuri.

IN Casual stuff, Caterinci

Leapşa de la Cătălin. Am văzut-o şi la Miruna, mi-a plăcut dar am uitat de ea (de leapşă, că blonda e de neuitat :)) )

Poza, după cum urmează:

bandajul

Se făcea că eram pe la 3 Km de Găieşti, la Gura Foii, într-un episod intitulat Brigada Diverse la ţară, prin 2005-2006. Plecasem la un grătar împreună cu cei doi. Era prin vacanţa de vară între clasa a 10 a şi clasa a 11 a parcă. Am fost, am făcut grătarul, am râs, am cunoscut poetul satului şi am plecat. Răzvan s-a tăiat la deget când încerca să taie nişte lemne şi în poza asta, în timp ce aşteptam microbuzul, eu îi refăceam bandajul de la degetul accidentat.

Pentru un public restâns sunt disponibile şi o serie de filmuleţe şi alte poze în exclusivitate de la unul dintre grătarele despre care vor vorbi generaţii întregi de acum încolo :))

Iată şi sistemul:

1. Intra in al 4-lea director local unde iti tii pozele.
2. Alege a 4-a poza de-acolo
3. Explic-o.
4. Trimite leapsa mai departe altor 4 persoane

So, tăguiţii sunt, în ordinea numerelor de pe tricou : Corina, Eduard, Simona şi The Pumpkins

Nota explicativă: În liceu, echipa noastră de şoc era autointitulată Brigada Diverse dată fiind pasiunea mea şi a lui Eduard pentru filmul respectiv. Dar despre asta într-o emisiune viitoare.

Meniu