Casual stuff

Am scris în 2021 despre Hotelul Furnica și cum e el lăsat în paragină. Spuneam atunci că apariține de SRI, bazându-mă pe un articol din Mediafax din 2018. În urmă cu 7 ani, Mediafax încă era o sursă credibilă de informare, așa că le-am dat dreptate, chiar dacă mi-a zis cineva prin comentarii că hotelul este al Familiei Regale a României.

Ce-i drept, lucrurile nu erau foarte clare, știrea vorbea despre un imobil de la nr. 50 (ceea ce corespunde pe Google Maps cu Hotelul Furnica), dar suprafețele (vilă de 172 de metri pătrați) nu prea aveau legătură cu realitatea. Citeşte tot articolul

Dacă aveţi buletin nou (eu am, este un alt vis împlinit), aţi observat că nu mai e trecută adresa la vedere. Ea există, dar este stocată pe cip. Citeşte tot articolul

Mi-am dat seama recent că n-am mai văzut un film la mall de vreo 2 ani. De fapt, exceptând vreo două filme văzute la Elvira Popescu şi Nasty la Sala Palatului, pur şi simplu n-am mai văzut filme la cinema. Am ratat tot ce se putea rata în materie de premiere, dar nici nu pot să spun că s-a mai lansat ceva despre care toată lumea să vorbească şi pe care să vreau să-l văd imediat.

Poate că o să văd acum Cravata Galbenă, deşi nu e exclus să-l ratez. Urmează o perioadă aglomerată, o să şi plecăm câteva zile din Bucureşti, aşa că e posibil să mă trezesc prin decembrie că nu mai este în cinematografe decât la ore ciudate. Citeşte tot articolul

Cred că de mai bine de 6 luni intru periodic pe site-ul MAI şi verific dacă sunt locuri libere la buletine în Bucureşti. Până la urmă, într-o zi cu soare de prin octombrie, am prins loc şi am reuşit să fac o programare la Cora Lujerului (SuperNova, cum îi zice acum). Cu ocazia asta am mai ajuns şi eu pe acolo, după cel puţin 5 ani de când nu mai călcasem în zonă. 

Nu pot să vă spun cât de mult îmi doream să scap de buletinul ăla uriaş, care nu mi-a încăput în niciun portofel. În ultimii 10 ani ani l-am purtat în mijlocul portofelului, pe care l-am luat de la magazinul lui Liverpool şi care se prinde cu o capsă. Aşa că de fiecare dată când voiam să iau bani din portofel prindeam buletinul cu o mână în timp ce deschideam portofelul, ca să nu mă trezesc cu el pe jos. Citeşte tot articolul

Am urmărit tot felul de discuţii pe grupuri de Facebook legate de candidaţii de la Primăria Capitalei şi m-au uimit comentariile la adresa muncii lui Ciprian Ciucu. Citeşte tot articolul

Oamenii de la PORC au lansat o colecţie foarte mişto, „Lhazy Club” (jocul lazy-hazy), cu jacheta asta din poză drept piesă de rezistenţă. E şi o bluză în colecţie, şi o pereche de pantaloni, chiar şi boxeri, şosete, tricou. Practic, o ţinută completă. Citeşte tot articolul

Au trecut aproape 6 luni de când am pus anvelopele all season şi vreo 10.000 de kilometri (fac vreo 22.000 pe an). Am fost în Grecia, de vreo 2 ori la Sibiu, pe la Târgu-Jiu, Alexandria, pe la Văleni şi or mai fi fost şi alte destinaţii de care nu-mi amintesc.

Am mers mai mult pe uscat, dar am prins şi nişte ploi nasoale pe autostrada din munţii Greciei. Momentan n-am mers prea mult pe temperaturi sub 5 grade, dar am înţeles că problema cea mare ar fi vara, pe căldură, când anvelopele astea all season sunt prea moi. Citeşte tot articolul

Nu mai știu pe ce grup am văzut o postare legată de coșurile de gunoi din sectorul 6. Se plângeau niște oameni că au dispărut coșurile din anumite zone, iar Primăria (sau chiar Ciprian Ciucu) a răspuns că le-au scos în mod special, ca să eficientizeze costurile de ridicare a acelui gunoi.

Era și o recomandare să meargă oamenii cu gunoiul la ei până ajung acasă la un coș de gunoi pentru că așa se întâmplă în țările civilizate. Citeşte tot articolul

Cred că oamenii care au gândit sistemul de plată a parcării prin SMS în București nu erau pregătiți pentru un plătitor așa devotat ca mine. 

De când am început facultatea am depășit 50 de euro pentru plata parcării. Și asta în doar 4 săptămâni! Ce-i drept, m-am cam dus pe la cursuri. La început parcam în subterana de la Intercontinental, dar mi-am dat seama că nu e ceva sustenabil să dau 1000 de euro pe un an de master și încă pe atât pe parcare. Citeşte tot articolul

Am început Masterul de Istoria Mentalităţilor (numele e mai lung, dar n-o să-l repet la nesfârşit), am fost la aproape toate cursurile de până acum. Am lipsit doar o dată, la un curs introductiv, când a fost evenimentul Ce ne leagă. Două faze, una amuzantă şi cealaltă enervantă, vă prindeţi voi care e care. Citeşte tot articolul