Unul dintre puţinele videoclipuri româneşti pe care e obligatoriu să le vedeţi la 1080p.
Albumul e pe Zonga momentan, apare pe 5 aprilie cu GSP.
Unul dintre puţinele videoclipuri româneşti pe care e obligatoriu să le vedeţi la 1080p.
Albumul e pe Zonga momentan, apare pe 5 aprilie cu GSP.
Când vine vorba de promovarea muzicii, Make are un fel de înverşunare blajină. Se luptă pentru folk fie că e vorba de muzica lui sau a altora şi e mai mereu folkist-jurnalist.
Anul ăsta am jurizat din nou pentru premiile ForeverFolk, cred că e deja a treia oară. De când m-am desprins de zona de concerte folkul a rămas singura legătură pe care am păstrat-o cu muzica.
Am descoperit şi în acest an o serie de piese bune, am redescoperit Poesis, am surprins evoluţia câtorva dintre artiştii tineri pe care i-am cunoscut acum câţiva ani la Ziua de mâine.
Jurizarea publică pentru premiile ForeverFolk e încă deschisă. Puteţi vota aici până azi, 16 martie, înainte de miezul nopţii. În următoarele saptamani o să aflăm şi câştigătorii.
Pe la finalul anului trecut am aflat despre ideea de promovare a primului album muzical semnat Marius Matache. Domnul profesor-doctor-folkist oferea un loc în blogroll-ul albumului său (adică pe coperta 2) tuturor celor care se angajau să-l ajute cu promovarea materialului.
N-am vrut să mă înscriu în demersul respectiv pentru că n-am vrut să condiţionez în vreun fel promovarea albumului de apariţia în blogroll şi pentru că, oricum, eram deja pe copertă 😛 Citeşte tot articolul
Ediţia cu numărul XXI a Festivalului Internaţional George Enescu are loc în acest an între 1 şi 28 septembrie. Vor fi zeci de concerte în Bucureşti, dar şi câteva prin ţară – o premieră pentru festivalul Enescu (sper să nu mă înşel). Vor avea loc concerte în Timişoara, Arad, Sibiu, Braşov, Oradea şi Bacău. Calendarul concertelor din provincie aici.
Abonamentele s-au pus în vânzare azi, urmând ca biletele să fie puse în vânzare pe 15 aprilie. Aveţi grijă, e bătaie mare (mai ales pe bilete). Eu mi-am adus aminte de bilete abia în luna mai acum 2 ani şi n-am mai prins pentru spectacolul pe care aş fi vrut să-l văd.
Preţul abonamentelor porneşte de la 150 de lei şi ajunge la 1500 de lei (deşi, sincer să fiu, nu ştiu cine dă 1500 de lei pentru 29 de concerte, cine poate să vadă zi de zi câte un concert de muzică clasică).
Abonamentele pentru studenţi şi pensionari sunt 300 de lei, dar deja s-au dat. Toate celelalte abonamente disponibile sunt aici.

La Alba-Iulia de mâine iar se cântă folk. Un festival care m-a uns pe suflet anul trecut şi care o să-mi rămână în amintire mult timp.
La fel ca anul trecut, sunt o serie de recitaluri alese pe sprânceană: Alexandru Andrieş, Plus Noi (pe care i-am descoperit chiar la Alba), Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă cu vioara lui fermecată, Ţapinarii, Baniciu, Alifantis şi nu numai. Programul e aici (a nu se înţelege că pe Make l-am trecut la categoria „şi alţii”; doar că dumnealui e acolo de-al casei, by default).
O să-mi pară rău de tot că nu ajung şi anul ăsta, dar nu s-au aliniat planetele cum trebuie, dar o să încerc să mă uit pe live streaming şi mă bazez pe Răzvan că o să facă filme frumoase. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să o văd pe Alina cântând pentru publicul albanez. S-o văd cum se emoţionează în faţa unei săli care a ascultat grămezi de folk de-a lungul anilor.
Bilete deja nu mai sunt, aşa că daca vreţi să porniţi acum spre Alba veţi putea doar să vizitaţi cetatea. Şi să mergeţi la conferinţele de presă de dimineaţă (n-ar fi un drum bătut degeaba, chelneriţa de la Art Down Cafe e frumuşică foc).
Cel mai simplu ar fi să urmăriţi transmisia live şi să fiţi cu ochii pe bloguri – în principal pe cel al lui Makavelis, că el e gazdă şi ar trebui să dea cu linkuri spre oaspeţi.
Vineri începe a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo, ce se desfăşoară în acest an între 9 şi 25 noiembrie, sub tema „Love unlimited”.
La fel ca în anii trecuţi, vor avea loc concerte în mai multe oraşe din ţară: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj. În Bucureşti concertele se vor desfăşura la Palatul Cotroceni, Cercul Militar, Palatul Bragadiru, Ateneu, ArCuB, ICR, MNAR, Catedrala Sf. Iosif şi Banca Naţională a României.
În Bucureşti, abonamentele sunt 250 şi 370 de lei, majoritatea biletelor costă 50 de lei. Din fericire, există şi spectacole cu intrarea gratuită – cel de la Catedrala Sf. Iosif şi cel de la ICR.
Mai multe detalii pe siteul festivalului.
Cum a fost anul trecut puteţi citi aici.

Poate că aţi auzit de trupa Travka, nişte băieţi destul de cunoscuţi pe scenele cluburilor româneşti. Au cântat până prin 2008, când s-au despărţit. În 2010 s-au reunit, au umplut până la refuz Silver Church şi de-atunci tot cântă. Pentru lansarea noului album, ce se va numi OKEAN, au venit cu o idee.
Vor exista doar 5 exemplare ale albumului, care vor călători prin ţară. Albumele vor pleca către prieteni ai formaţiei la lansările din Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Braşov. De acolo vor merge către prietenii prietenilor şi prietenii prietenilor lor. Fiecare fan Travka va putea să-şi copieze albumul şi va trebui să-l dea mai departe către alţi fani.
Pe 21 decembrie va avea loc un concert în Bucureşti la care sunt aşteptate toate cele 5 albume călătoare.
E un experiment extrem de interesant, despre care puteţi citi mai multe aici.

Văzute din primul rând, mai toate concertele sunt mişto. Am învăţat asta de la un prieten care nici nu concepe un alt tip de experienţă live. Aseară am văzut The Cranberries pentru prima oară live şi, deşi nu sunt un mare fan, mi-a plăcut concertul. Am înţeles că în spate s-a auzit mai prost, în faţa scenei a fost ok. N-a fost cea mai bună sonorizare din toate timpurile, dar nici cea mai proastă.
Mă aşteptam la mult mai multă energie din partea trupei, Dolores a părut puţin deconectată. Un show corect executat, cu piese mai noi şi mai vechi, cu hituri, început cu Just my imagination şi încheiat cu un bis destul de scurt (vreo 2 piese). În primele rânduri era şi o copilă care acum 2 ani a primit de la Dolores colierul de la gât, doar că de data asta solista n-a mai remarcat-o pe puştoaică.
Ah, şi nu mi-a plăcut că scena era foarte departe de gard, la vreo 3 metri. Cred că şi asta a făcut ca formaţia să interacţioneze aşa puţin cu publicul din primele rânduri. Pentru fani sunt convins că a fost o experienţă memorabilă, pentru ceilalţi a fost un concert ok.
Joi seară, Fratelli, aniversare 162 de ani Jack Daniel’s. O grămadă de artişti invitaţi, atât români cât şi din afară. Loredana, Brenciu, Chirilă, Sonique, No Mercy, Cornel de la Vunk, Corina, Chilian. Ştiţi la cine s-a ridicat toată lumea în picioare şi a cântat de mama focului? La 3 Sud Est. Cel mai mare haos ei l-au stârnit. Dansa lumea şi cânta de parcă venise Michael Jackson prima oară în România.
Şi n-a fost prima oară când au reuşit să stârnească reacţiile astea. Mă întreb oare de ce s-au despărţit băieţii ăştia? Sau dacă tot s-au despărţit, de ce nu revin cu un turneu prin ţară? Că sigur ar scoate bani buni şi mă gândesc că nu le prisosesc.
În altă ordine de idei: monstruoase petrecerile astea Jack Daniels. Nici nu vreau să mă gândesc câte zeci de mii de euro costă una.
Să stabilim încă din capul locului că multe nu supravieţuiesc.
Unele încearcă să se reinventeze. Puţine reuşesc. Dar cât de departe merg pentru asta? Cât de departe? Cât de departe?
Taxi a avut super succes cu „Cele două cuvinte”. Au aplicat reţeta unui clip cu vedete şi pentru următoarea melodie, care a fost ceva mai slabă. Acum a apărut „Eşti iubibilă” cu nişte cupluri celebre – convinse cu greu, sunt sigur. Piesa nu-i cine ştie ce, dar per total Taxi sunt mult mai „la zi” decât Holograf, Iris sau Voltaj.
PS: Era o vreme în care se puteau aduna destule cupluri blogosferice pentru o adaptare.
Cumpără de pe eMAG cu acest link
