Marţi am văzut Crulic, miercuri am fost la premiera Aventurilor lui Tintin. Amândouă filme de animaţie, însă atât de diferite!
Primul e povestea cutremurătoare a lui Claudiu Crulic, un român acuzat pe nedrept de furt în Polonia, care intră în greva foamei şi moare din cauza neglijenţei şi a ignoranţei coroborate a autorităţilor poloneze şi oficialilor români. Filmul are la bază un caz real, în urma căruia ministrul de externe Adrian Cioroianu şi-a depus demisia „de onoare”. Deci ceea ce reuşeşte să surprindă la Crulic este povestea. Spusă într-un mod dur, fără dramatizări inutile, fără ocolişuri.
Dar ce e şi mai interesant la Crulic ţine de realizare. Filmul îmbină elemente 2D cu cele 3D într-un mod spectaculos. N-am mai văzut aşa ceva la un film românesc. Din câte am înţeles, realizarea a durat aproximativ un an, iar bugetul a atins aproximativ 300 de mii de euro. Realizarea e impecabilă, merită fiecare cent.
De cealaltă parte stă „Aventurile lui Tintin„. Film trecut prin mâna lui Steven Spielberg, anunţat cu surle şi trâmbiţe. A costat 135 de milioane de dolari. Povestea e inspirată din celebrele benzi desenate belgiene şi aproape că e acoperită în genericul de început. Totul e extrem de plictisitor pentru un adult. Personajele, replicile, şirul evenimentelor – toate te pot ajuta să adormi.
Realizarea salvează lucrurile, dar fără poveste, un film e inutil. Aşa, ca Aventurile lui Tintin. Deci dacă n-aveţi un puşti sub 12 ani cu voi, mergeţi la Crulic.
