Sunt mulţi oameni supăraţi pe lumea asta. Supăraţi, deranjaţi, iritaţi. Dar nu spun de cine.
Un om. Un blogger. O agenţie. Se ştiu ei. Nu dăm nume că n-are rost, ştie toată lumea.
Cum zice şi tovarăşul Brylu, ce sens are s-o dăm după gard? De ce nu zicem că aici, de exemplu, e vorba despre Anca Duma? Trebuie să stau eu să fac pe detectivul. Ştiu, nu e vorba de oameni, e vorba de ideea în sine. Dar uneori e bine să spunem lucrurilor pe nume pentru a fi siguri că îndreptăm ceva.
Aici e vorba (iar) de Standout, printre altele.
Şi exemplele pot continua. De ce nu apar nume? Pentru că de cele mai multe ori e o şansă să spui cu mult curaj „nu era vorba de tine”. De alţii era vorba, alţii fac aşa, tu nu.
Hai să ne asumăm până la capăt când facem mişto de cineva sau când nu ne convine ceva, nu să scriem ghicitori.
