Tag

digital pr

Paşi mici spre bine

1

Săptămâna trecută m-am întors pentru vreo 2 ore la Facultatea de Litere. Am fost iar cu treabă, de data asta la invitaţia domnului profesor Hodorogea, care susţine la Masterul de Relaţii Publice un curs de Digital PR. Da, da, aţi citit bine, la Universitatea Bucureşti, la Masterul de Relaţii Publice se studiază Digital PR. Era să-mi pice telefonul din mână când am auzit.

Mi se pare super important ca tinerii care vor să lucreze în PR să plece din facultate cu ceva noţiuni de bază despre ceea ce înseamnă PR-ul azi. Să ştie că există stakeholderi pe net şi că e o mare aventură să-i identifici, că o bună relaţie cu presa tradiţională e valoroasă, dar nu mai e suficientă, că există nişte oameni care produc conţinut foto sau video şi care ar putea promova diferite produse şi servicii către audienţele lor.

Eu m-am străduit să ating câteva puncte care mi se par importante, am făcut o paralelă între ce însemna PR-ul acum câţiva ani şi ce înseamnă acum, care sunt atribuţiile unui om care se ocupă de digital într-o agenţie de PR etc. Din câte mi-am dat seama, fetelor (da, sunt numai fete la acest master) le-a plăcut, sper să nu se oprească aici şi să avanseze cu informaţiile. Şi mai sper să fie tot mai multe astfel de cursuri aduse la zi în educaţia românească, e nevoie ca de aer de tineri care să iasă de pe băncile şcolii cu nişte cunoştinţe relevante în domeniu.

Starea naţiunii online în 2015: etapa pe agenţii

1

Au trecut vreo 5 ani de când agenţiile de PR au dat cu nasul de online. Acum toată lumea se laudă cu topurile apariţiilor, cu viralizarea, dar pe vremea aia nimeni nu ştia exact cu ce se mănâncă social media. Era vremea în care felia de bloggeri ţinea de agenţiile de digital, care angajaseră diverse fete venite din PR pentru a face un soi de improvizaţie de media relations. De vloggeri şi instagrameri nu mai vorbim, că nu existau atâtea tipuri de influenceri în online, nici măcar vedete cu blog nu erau aşa multe.

Revoluţia digitală a lovit cel mai puternic în agenţiile de PR pentru că, în România, s-a schimbat concomitent poziţia a două grupuri de stakeholderi cu care industria trebuia să relaţioneze. Pe de-o parte presa a scăzut şi s-a împuţinat, pe de altă parte a crescut numărul de contacte din zona de online. În 4-5 ani piariştii au înlocuit contactele a 200 de ziare, reviste şi televiziuni cu 200 de bloguri, vloguri şi conturi de instagram.

2010 era anul în care Borţun Olteanu abia se rebranduia cu un teasing pe digital, McCann dădea lovitura cu Noul ROM, iar Standout era soluţia pentru *aproape* orice campanie cu bloggeri.

Citeste tot articolul