earned media

Excelent articol scris de Eliza Rogalski aici. Citiţi-l. Recomand şi comentariile, măcar primele 5. E acolo un tip care cred că e reprezentativ pentru presa românească. Jurnalistul care a muncit mulţi ani în presă, a rămas fără un patron cu bani şi se zvârcoleşte în piaţă pe cont propriu neînţelegând de ce nu încasează de nicăieri.

Eliza Rogalski a vorbit despre „earned media”, domnul Adam Robert de la turaţii.ro se plânge că n-are cotă parte din bugetul agenţiei de PR. Că în loc să fie plătit pentru munca lui, agenţia preferă să-l obţină pe acest „earned media”, duşmanul poporului.

Domnule Adam Robert, cam asta e treaba agenţiei de PR. Dacă fiecare articol ar fi cumpărat, nu s-ar mai numi presă ce faceţi dumneavoastră, ci teleshopping.

Omul obişnuit trebuie să intre pe un site (sau să cumpere un ziar) şi să fie sigur că lucrurile scrise acolo sunt pe bune. Nimeni nu vrea să citească articole pozitive despre un produs prost doar pentru că „jurnalistul” a luat bani. Ce, o să scrieţi articole nasoale şi foarte nasoale după ce aţi luat bani? Adică o să faceţi de căcat un brand pe banii lui? În ce lume paralelă o să se întâmple asta?

Şi-aşa apare „earned media”. Strădania agenţiei de PR de a-l face pe jurnalist să se simtă cât mai bine, să cunoască produsul în detaliu şi mai apoi să fie convins să scrie un articol. E calea ceva mai etică.

Scurtcircuitul s-a produs în momentul în care jurnaliştii au devenit patroni şi au început să confunde cele două funcţii.