Ma gandeam zilele trecute la ce-a insemnat pentru noi prosperitatea. Ferrari, Mercedes la greu, Buggati Veyron si altele. Vile in Pipera, Cartieru Francez, Bamboo, Pacha (ce mai chix), Swarovski, Mamaia, Tenerife, Maldive etc.
E ireal modul in care s-a trecut de la Dacia la Ferrari, de la Biborteni la Evian si de la Mamaia la Miami.
Nimic nu mai e azi neobisnuit, tare, luxos.. etc.
Exemplu: Imi cumpar Porsche. Si ma duc sa ma laud la prieteni. Care imi spun.. ba e misto dar e mai comun ca Olcitu.
Sa zicem ca sunt foarte smecher. Dar cat de smecher? Acu daca zici sf-uri gen : frate daca as avea bani mi-as lua lamborghini frate.. sau bugati veyron. Pai au o gramada. Si inca sunt comenzi la greu. Atunci imi iau Maybach. Sunt multe. Atunci imi iau ferrari de epoca. Sunt multe. Atunci imi iau un ferrari personalizat si o super blonda. Exista si cu 2 super blonde. si cu 3 super blonde.
Nu observati ca jocurile cu „milioane de catralioane” au devenit azi reale?
Vreau sa fac multi bani… cei mai multi bani… 1 milion de euro. ah pai o gramada au banii astia.E chiar lejer.
Atunci vreau 10 milioane. Sunt mii care au.
Atunci vreau 100 de milioane…
The point is: Cand treci de la un Kent dat spaga pentru orice si 2 dacii (cu sot si fara) si ajungi la ferrari parca e cam mare diferenta. Si cu toate astea nu mai traim ca atunci (si cand zic atunci ma refer la perioada 92-99) nimic nu ne mai impresioneaza, niciun sentiment nu mai are forta. Partea naspa intervine in momentu in care realizam ca multi oameni traiesc la fel ca in 92…
