Vorbeam acum câţiva ani cu o prietenă despre alergat şi o asiguram că eu n-o să pot face aşa ceva niciodată. Până la momentul în care m-am apucat de alergat.
La fel şi cu trackingul, eram convins că mă descurc şi fără, că alerg până nu mai pot şi aia e. Cred că mi-am făcut cont pe Strava după primele 5 minute de alergare. Bine, probabil că a contat şi faptul că eram total sufocat şi aveam nevoie de o pauză. Cert e că am înţeles destul de rapid care-i faza cu trackingul şi de ce e atât de important. Alergarea şi sportul în general sunt despre depăşirea limitelor şi nu prea ai cum să faci asta fără să ştii care îţi sunt limitele. Nu, „simt că nu mai pot” nu înseamnă nimic, mai ales dacă ai schimbat ceva în alimentaţie de la o alergare la alta sau nu te-ai odihnit cum trebuie. Citeşte tot articolul
