filme

IN Filme

The Bourne Legacy – cel de-al 4-lea film cu Bourne (din „trilogia” Bourne :-j) e lipsit cu desăvârşire de Bourne. Matt Damon nu apare decât într-o poză, cam o secundă şi jumătate în tot filmul. În rest, e un film cu şi despre Jeremy Renner, care joacă rolul unui agent secret injectat cu nişte substanţe care îl fac mai puternic şi mai deştept. Poate fi vizionat şi fără să fi văzut filmele precedente. Destul de bun şi destul de lung.

The Five-Year Engagement – Un film al cărui trailer l-am văzut de vreo 32 de ori la cinema. Ulterior am văzut şi filmul, dar mi-au plăcut doar primele 40-45 de minute. Pe urmă o lungesc extrem de mult şi inutil, până spre ultimele 10 minute când acţiunea redevine ok. Ar fi trebuit să dureze doar vreo oră şi 20, ca toate filmele siropoase. E semi-amuzant pe alocuri.

IN Filme

To Rome With Love – cel mai recent film al lui Woody Allen e mişto. Parcă puţin mai slab decât Midnight in Paris, dar amuzant. O grămadă de situaţii comice, o Penelope Cruz super sexy şi câţiva actori tineri. O serie de poveşti mai mult sau mai puţin obişnuite din Roma adunate într-o combinaţie italienească plină de umor. Ellen Page joacă excelent rolul unei tinere actriţe semidocte.

The Watch – un film pe alocuri tâmpit, dar destul de amuzant. L-am ales după afiş, crezând că e cu totul altceva. M-am trezit la o comedie SF cu accente horror. Sunt unele secvenţe atât de stupide încât nu ştii dacă e o parodie cu extratereştri sau cel mai prost film al anului. Dar ai ocazia să râzi destul de mult. Dacă nu era cu Ben Stiller, Jonah Hill şi Vince Vaughn, chiar ar fi fost cel mai prost film al anului.

IN Filme

Dr. Seuss’ The Lorax – încă un desen animat care nu-mi dau seama dacă e pentru copii sau pentru adulţi. Mă sperie ideea că ar putea fi pentru copii. Iar dacă e pentru adulţi, e fooaaarte plictisitor. Ai zice că personajul lui Danny De Vito (Lorax) mai salvează situaţia, dar cele câteva replici mişto sunt doar alea din trailer. Se vrea a fi o poveste educativă despre cât de importanţi sunt copacii, dar maniera în care e spusă povestea mă face să cred că nu e potrivit unor copii mici filmul ăsta.

The Dictator – nu sunt fan Sacha Baron Cohen, dar trailerul mi s-a părut amuzant. Filmul e slăbuţ, deşi pe alocuri mai zâmbeşti. La vreo două faze poate chiar râzi. O grămadă de poante scârboase, multe aluzii rasiste, antisemite şi aşa mai departe. Nimic diferit de ce face Baron Cohen în celelalte filme ale lui. Şi au reuşit să o facă pe Anna Faris să arate naşpa.

IN Filme

The Pirates! Band of misfits – am încercat să-l văd, credeam că o să fie lejer şi amuzant, însă după primele 15 minute am abandonat. Animaţia e groaznică. E un stop motion 3D animation iar eu urăsc genul ăsta de animaţie. Nu e nici pentru copii, nici pentru adulţi. Cât despre replici şi acţine, totul e dezamăgitor. Mă enervează Regina Angliei, mă enervează şi piraţii.

Abduction – vreo jumătate de oră e un film tipic cu o familie tipică de americani. Singurul copil al familiei e cam prostovan dar are puteri de Hercule, o place pe vecina de alături care e o bunăciune combinată cu un alt tip şi la un moment dat toate se schimbă. Puştiul descoperă că e pe o listă cu persoane dispărute. De aici încep o serie de bătăi, împuşcături şi alte combinaţii cu serviciile secrete. Putea foarte bine să dureze o oră şi 10 minute, nu era nevoie să o lungească la început. Ah, da, şi e foarte prost şi plin de clişee.

IN Filme

The Dark Knight Rises – ultimul film din trilogia regizată de Christopher Nolan este absolut bestial! 2:45 de acţiune fără oprire, întorsături de situaţie, bătăi (multe, multe bătăi), şi o situaţie care e aproape imposibilă pentru Gotham City. Sunt o grămadă de faze trase de păr, dar nu e film poliţist. Dacă te laşi vrăjit de noul Batman, e posibil să uiţi de primele două părţi ale trilogiei. Spre deosebire de partea a doua a trilogiei (The Dark Knight), filmul ăsta nu mai e atât de întunecat, nici la fel de trist. Ba chiar Anne Hathaway reuşeşte să coloreze puţin atmosfera.

The Expendables – deşi a apărut acum 2 ani şi ceva, n-am avut ocazia să văd filmul care a adus la pachet toţi băieţii răi ai pământului. Pentru că se apropie lansarea părţii a doua, am vrut neapărat să văd prima parte. Aşa cum vă aşteptaţi, e un ghiveci total în care singurul lucru notabil e lista de actori. Cred că lui Stallone i-a venit ideea să-i adune pe toţi şi a făcut-o într-un fel de „Rambo meets Soldat Universal meets A-Team etc.”. Iar în partea a doua deja se va depăşi orice fel de limită cu Bruce Willis, Chuck Norris, Van Damme şi Arnold. Sper că în partea a treia să-l aducă şi pe Steven Segal. Ar fi maxim.

IN Filme

The Avengers – un film în care sunt băgaţi o grămadă de super-eroi care trebuie să salveze lumea. Thor, Captain America, Hulk, Iron Man şi încă vreo 2, plus Samuel L. Jackson, Gwyneth Paltrow, Scarlett Johanson. Teoretic o „shaorma cu de toate” (că tot e promovată shaorma în film). Practic e destul de mişto. Multe împuşcături, situaţii limită, eroi avariaţi serios, un extraterestru rău, forţa de echipă şi câteva clădiri distruse. Evident, totul trebuia să se petreacă în New York. L-aş mai vedea o dată.

Tinker Tailor Soldier Spy – dacă nu sunt cu James Bond, filmele cu spioni britanici se petrec toate prin anii ’70. La fel şi ăsta. Foarte multe intrigi, trădări la nivel înalt în serviciile secrete englezeşti, un agent pensionat care revine pentru a descoperi care e cârtiţa din conducerea MI6. Toată lumea abia aştepta filmul ăsta, pe mine nu m-a dat pe spate. Merită văzut, deşi e cam lălăit la început.

IN Filme

Ted – fără îndoială e cea mai mişto comedie din 2012. Mark Wahlberg e bun, Mila Kunis e mai mult de decor, dar îşi face treaba din plin. Preţ de vreo 2 minute apare şi Jessica Stroup. Iar ursuleţul e absolut bestial. Am râs o grămadă, păcat că e puţin prea lungă partea de început. O grămadă de glume „la limită”, menite să stârnească controverse.Trebuie să-l mai văd de vreo două ori ca să prind toate poantele :))

Train de vie – un film ceva mai vechi, pe care l-am revăzut de curând. Odată cu Trenul vieţii l-am descoperit pe Radu Mihăileanu. Un sat de evrei din Franţa decide să fugă spre Israel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Totul la iniţiativa nebunului din sat. Cumpără un tren şi pornesc într-o aventură tragi-comică. Mica societate sătească se divide, discută, se revoltă. O să recunoaşteţi mulţi actori români, fiind coproducţie.

IN Filme

Medalia de onoare – Victor Rebengiuc e bun, bun de tot. Până acum prezenţa lui Ion Iliescu pe afiş m-a făcut să evit filmul ăsta, dar până la urmă mi-am făcut curaj să-l văd. Una din multele poveşti româneşti despre o medalie dată aiurea de Ministerul Apărării şi un pensionar care încearcă să-şi dea seama de ce-a primit-o. Genul tipic românesc de film postdecembrist: gri, cu pauze lungi şi câteva înjurături ca să se bucure intelectualul.

Rock of ages – un musical mai prost decât Mamma Mia (deşi nu credeam că e posibil aşa ceva). O grămadă de vedete care au acceptat să joace într-un film foarte prost, pe alocuri penibil. Zeta-Jones s-a prăbuşit groaznic de la rolul din Zorro până la un rol secundar în prostia asta de film. Nici gratis nu merită să-l vedeţi. Tom Cruise e o combinaţie între mai mulţi solişti ai unor trupe cunoscute de rock (nu face un rol rău), iar de Julianne Hough sigur mai auzim că arată bine şi nici nu joacă foarte prost.

IN Filme

What to expect when you’re expecting – un alt film burduşit de vedete. Multe, că sigur vine lumea să le vadă. J. Lo, Cameron Diaz, Elizabeth Banks, Chris Rock, Dennis Quaid, o fată din Twilight şi aşa mai departe. Se presupune că ar trebui să fie amuzant, abia dacă am zâmbit la câteva faze. Dar tipele din sală se amuzau copios. Genul ăla de film în care se desfăşoară mai multe poveşti în paralel – cam ca New York I love you sau New Years Eve. Dacă vă nimeriţi la cinema şi nu rulează vreun alt film mai bun, merge.

Madagascar 3 – nu văzusem trailerul dar mă aşteptam la ceva mai slab decât partea a 2-a (care oricum a fost slăbuţă). M-a surprins, am râs o grămadă la Madagascar 3. Şi eu şi prichindeii din sală, semn că filmul e bun pentru toată familia. Sunt câteva poante pe care le prind doar oamenii mari (fără să aibă tentă sexuală). După cum s-a terminat probabil că va exista şi partea a 4-a. Pinguinii n-au mai fost la fel de mişto.

IN Filme

Hugo – e un film frumos. Scorsese reuşeşte să construiască o imagine foarte mişto a Parisului anilor ’30. Ritmul în care se desfăşoară lucrurile mi se pare cam alert, dar povestea e superbă. Un film despre maşinării, perseverenţă, curaj şi debutul filmelor în Franţa începutului de secol 20. Este spusă povestea lui Georges Méliès – un membru marcant al cinematografiei mondiale, dar sunt subliniate şi repercusiunile pe care le-a avut Primul Război Mondial asupra lumii. Un film complex, ce merită privit cu atenţie la detalii.

Snow White and the Huntsman – se vrea a fi o poveste modernă a poveştii cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Doar că în versiunea asta e o combinaţie cu Frumoasa din pădurea adormită, Robin Hood,  Stăpânul inelelor şi Ioana D’arc. Sunt preluate tot felul de elemente din toate poveştile astea şi sunt transpuse într-un film bunicel. Charlize Theron se descurcă bine în rolul reginei afurisite, piticii nu sunt deloc simpatic iar vânătorul e cam în plus. Cam întunecat, spre thriller.

Meniu