folk alba

IN Muzici

La Alba-Iulia de mâine iar se cântă folk. Un festival care m-a uns pe suflet anul trecut şi care o să-mi rămână în amintire mult timp.

La fel ca anul trecut, sunt o serie de recitaluri alese pe sprânceană: Alexandru Andrieş, Plus Noi (pe care i-am descoperit chiar la Alba), Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă cu vioara lui fermecată, Ţapinarii, Baniciu, Alifantis şi nu numai. Programul e aici (a nu se înţelege că pe Make l-am trecut la categoria „şi alţii”; doar că dumnealui e acolo de-al casei, by default).

O să-mi pară rău de tot că nu ajung şi anul ăsta, dar nu s-au aliniat planetele cum trebuie,  dar o să încerc să mă uit pe live streaming şi mă bazez pe Răzvan că o să facă filme frumoase. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să o văd pe Alina cântând pentru publicul albanez. S-o văd cum se emoţionează în faţa unei săli care a ascultat grămezi de folk de-a lungul anilor.

Bilete deja nu mai sunt, aşa că daca vreţi să porniţi acum spre Alba veţi putea doar să vizitaţi cetatea. Şi să mergeţi la conferinţele de presă de dimineaţă (n-ar fi un drum bătut degeaba, chelneriţa de la Art Down Cafe e frumuşică foc).

Cel mai simplu ar fi să urmăriţi transmisia live şi să fiţi cu ochii pe bloguri – în principal pe cel al lui Makavelis, că el e gazdă şi ar trebui să dea cu linkuri spre oaspeţi.

IN Muzici

Ediţia de anul trecut a festivalului Ziua de Mâine s-a încheiat de mult timp, iar până la următoarea ediţie mai sunt luni bune. Probabil că mulţi au şi uitat că la Alba Iulia are loc un festival de folk. Pentru bloggerii acreditaţi la ediţia de anul trecut a festivalului, amintirile încă sunt vii. Ne-am simţit bine, am făcut treabă bună şi am petrecut până în zori.

Dar în timp ce noi ne vedem de treburi, oamenii care s-au ocupat de organizarea festivalului continuă munca, legată atât de ediţia precedentă a festivalului, cât şi de cea viitoare. La Ziua de Mâine s-a filmat foarte mult. Au fost 3 zile în care s-a filmat atât partea de concurs, cât şi cea de recital. Iar la sfârşitul anului trecut au început să apară primele înregistrări, rezultate în urma multor ore de montaj.Toate momentele au fost tăiate, sincronizate şi montate în clipuri individuale. Au fost mai apoi urcate pe Youtube şi postate pe pagina de Facebook a festivalului.

Mi se pare o dovadă de profesionalism să continui munca chiar şi mult după ce festivalul s-a încheiat, fără să fi început promovarea următoarei ediţii. Doar pentru că respectivele concerte merită vizionate de publicul larg. Şi pentru că există aceste materiale ce pot fi publicate. Sigur, a fost o muncă în plus, şi teoretic cui i-ar mai păsa? Ediţia 2011 s-a încheiat, a ieşit bine, de ce să mai muncim pentru asta? Iar anul care vine vom promova ce urmează să se întâmple, nu ce s-a întâmplat. Deci de ce atâta muncă? Pentru că asta înseamnă să faci treaba până la capăt.

Meniu