Oamenii se ceartă mult. Zilele astea sunt doar mici reprize ale războaielor care se duc pe internet de ani întregi.
Problema e că nu evoluăm deloc în urma acestor certuri. Nici la nivel ideatic, nici din punct de vedere al limbajului. Limbajul, cel care e folosit mai mereu drept contra-argument final. Nu mai discut cu tine pentru că înjuri.
Domnilor, îmi pare rău să vă spun că acesta este doar un viciu de procedură semnalat rapid de opoziţie şi transformat într-o problemă de fond. De parcă ar fi vreo poruncă lăsată din moşi-strămoşi legată de asta. Deşi nu e deloc civilizat să faci asta, limbajul licenţios nu e problema de fond.
Problema este că adversarii spun lucruri care nu ne convin. Unele sunt adevărate, altele mai puţin. Şi pentru că întâmplător o fac într-o formă proastă, ne folosim de asta pentru a ne construi apărarea. Deşi spui lucruri adevărate, nu vreau să-ţi răspund pentru că mă înjuri.
Ca şi cum ai spune că împăratul nu este gol, pentru că ăia din copaci au strigat „Băăăăă, împăratul e gol, în pula mea!„. Nu, împăratul rămâne la fel de gol, chiar dacă ăla din copac e cam necioplit.
