Săptămâna trecută am ajuns la TNB după o pauză extrem de lungă. Mi-e destul de greu să prind bilete la spectacolele de acolo şi aştept cu interes introducerea sistemului de rezervări online. Ştiam că se renovează de ceva timp şi m-am mirat foarte tare când am aflat că încă se joacă spectacole acolo, în condiţiile în care faţada e într-un mare şantier. Am presupus că au găsit o metodă prin care să facă lucrurile pe rând, să păstreze interiorul intact o vreme.
Dar de fapt e jale. Moloz, pereţi de rigips, şantier în toată regula. Ca să nu mai spun că sala mare a Naţionalului oricum arată jalnic. Pentru că am prins bilete tocmai sus, la cucurigu, la balcon, am avut o privire de ansamblu a dezastrului. Îngrozitor, incomod, jerpelit. Sala Mare de la Naţional îţi dă senzaţia de teatru polonez în timpul celui de-al doilea război mondial. Cel puţin aşa îmi imaginez că trebuie să fi arătat.
Încă nu-mi dau seama de ce se mai joacă acolo, de ce nu s-a găsit o sală liberă pentru câteva reprezentaţii pe lună sau o redistribuire a pieselor (cu decor minimal) în alte teatre bucureştene. Citeşte tot articolul
