A pierdut România aseară cu Olanda, însă cea mai importantă concluzie e alta: fotbalul de echipă naţională a murit.
Cauzele sunt multiple, efectele se văd la toate echipele mari. Jucătorii nu mai au chef, suporterii nu mai au entuziasm. Rezultă multe meciuri slabe, chiar şi între echipe mari. Şi calificări chinuite, forţate doar de dragul blazonului. Când aţi urmărit ultima oară un meci tare între două echipe naţionale?
Franţa – Spania, disputat aseară, a fost un meci de nivel bun, dar nimic spectaculos, sub meciurile de Champions League.
Cauza principală e legată de bani. Echipele naţionale n-au putut ţine pasul cu cele de club, aşa că s-a ajuns la nişte diferenţe enorme. Jucătorii joacă cu frică pentru a evita accidentările, alţii se concentrează pe echipa de club şi refuză naţionala. În plus, s-a schimbat şi jocul. Dacă la nivel de club sunt câte 50 de meciuri pe sezon, naţionalele abia dacă mai prind 10 meciuri pe an. În contextul ăsta ai nevoie de nişte relaţii de joc deja formate, motiv pentru care Spania, cu un prim 11 format din jucători de la Real şi Barca, a câştigat ultimele 3 turnee finale.
O altă cauză ţine de globalizare. Cel puţin în Europa, nu s-au şters doar graniţele, ci şi naţionalismul. Mai ales la vestici am văzut că e întâlnit acest simptom, oamenii sunt mult mai zen. Parcă nici noi n-am fi vrut să le-o dăm în cap ungurilor dacă nu apărea scandalul cu fetiţa aia cu bentiţă.
Cert e că meciurile tari între naţionale nu se mai întorc. Iar pauzele competiţionale vor reprezenta în continuare o povară pentru jucătorii de zeci de milioane de euro.
