petreceri

IN Casual stuff

Cea mai naşpa chestie de la inventarea telefoanelor cu camere şmechere e legată de fotografiile de grup. Pentru că oricâţi megapixeli ar avea fotograful, oricâte opţiuni de sharing pe reţele mobile, MMSuri sau transmisii NFC ai avea, tot se găsesc 2-3 oameni care vor musai să aibă şi ei poza făcută cu telefonul lor. „Hai, fă şi cu ăsta, te rog mult, că vreau să o am şi eu”. De parcă n-am fi în acelaşi grup de prieteni ca să facem schimb de poze.

Iar cel mai amuzant e când sunt 2-3 fotografi, fiecare cu telefonul lui, încercând să facă poză în acelaşi timp. Rezultă pozele alea de la petreceri în care toată lumea se uită în altă direcţie. Pentru că nimeni nu ştie să organizeze subiecţii: acum vă uitaţi la mine, apoi vă uitaţi la Georgel, apoi la Marcel.

Problema

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Aseară a fost ceva party Absolut. N-am fost pe lista selectă de 10.000 de invitaţi. Evident, chestia asta m-a întristat groaznic, cum să ratez EU petrecerea anului? Frate, păi eu beau vodkă şi când dorm 😛 Saluuuut, 2ActivePR *wave*, love you too 🙂 *

Revenind. Problema cu articole de genul ăsta şi ăsta e că oamenii de PR şi marketing le vor citi şi vor spune „sigur, am avut şi nişte mici neplăceri, dar uite, 5000 de oameni (sau câţi au fost înăuntru) s-au simţit foarte bine, a fost petrecerea vieţii lor. Ne pare rău că n-am reuşit să mulţumim pe toată lumea, data viitoare o să facem mai bine”. Şi atât. Aici se încheie stresul lor. Vor învăţa ceva din asta? Nu.

A învăţat cineva ceva din petrecerea Desperados? Nu, drept dovadă că scenariul s-a repetat şi acum. Facem teasing bun, dăm naştere unor aşteptări cât cerul, aducem un cântăreţ pentru hipsterime şi pe urmă vedem noi. Am creat buzz, nu? Măcar la Desperados agenţia de PR (saluuut McCann!) a avut grijă să intre bloggerii şi ceilalţi invitaţi speciali.

Şi mai mişto e dacă privim problema de ansamblu. Petrecerea a fost un fail, asta e clar. Ce vor spune cei care au intrat? „Nu ştiu frate, eu am reuşit să intru, mie mi-a plăcut, eu zic că a fost un party tare!”. Cum se traduce asta în viaţa reală? „Nu ştiu frate, eu am votat cu socialiştii că mi-au dat o găleată nouă şi vor mări salariile la bugetari. Ah, sufocă economia? Mie îmi place să am salariu mai mare, nu ştiu eu cum e cu creşterea taxelor chiar dacă asta se simte în toate preţurile.”

____

*Evident, glumesc, n-aveam absolut nicio treabă cu petrecerea vieţii, nu eram absolut deloc în target. Şi de woodkid ăla am auzit abia aseară. Probabil că n-a fost în Rat Pack, de-asta nu-l ştiu.

IN Casual stuff

Când eram mic, am învăţat că atunci când faci o vizită e frumos să serveşti din trataţia oferită de gazde. Altfel, aceştia se pot considera ofensaţi. Oare acelaşi lucru e valabil şi pentru evenimentele cu bloggeri? Pentru că dacă-i aşa, eu nu prea mă port frumos. Mai mereu vin cu maşina, de mâncat nu prea mănânc, pişcoturile nu-mi plac.

De multe ori simt că nici măcar în calitate de pişcotar nu mă descurc prea bine. Miercurea trecută s-a lansat Gillette Fusion Proglide şi eu nici măcar o prăjitură n-am mâncat.

Iar acum câteva zile, la Lady Bloggers Party, n-am băut şi eu măcar o apă plată pe banii Vodafone.

Dacă n-am consumat nimic se poate considera că nu mi-a plăcut? Sau că sunt fraier? Nu de alta, dar mă deranjază din ce în ce mai mult consumul ăsta social la petreceri pe banii altora. Nu simt nevoia să beau nimic, dar îmi iau un suc/o apă pentru că trebuie să consum ceva.

Meniu