Pentru că am plecat destul de mult prin ţară în ultimii 2 ani, am avut ocazia să împart camera cu o grămadă de bloggeri. Uneori am avut noroc, alte ori am picat cu Auraş. De fapt, de mai multe ori am picat cu Auraş. Şi nu insinuez că ar fi asta o problemă, dar e groaznic să nimereşti în cameră cu cineva care sforăie. Iar el sforăie mult şi tare.
Între un sforăitor şi un sforăit raporturile sunt simple. Cel sforăit ar trebui să se asigure că adoarme înaintea sforăitorului pentru a avea şanse să se odihnească în noaptea respectivă. Dacă nimeriţi cu un sforăitor profesionist, cum e Auraş, problema e gravă. Un sforăitor profesionist adoarme înainte să pună capul pe pernă. De fapt, el adoarme încă de când a intrat în cameră, dar închide ochii doar în dreptul patului şi declanşează sforăitul din momentul în care atinge perna. Citeşte tot articolul
