Orice puşti care bătea mingea pe maidan la mijlocul anilor ’90 ştie că apa potabilă din Bucureşti nu se bea. Pentru că avem un oraş imens, greu de administrat, cu ţevi vechi şi o mulţime de probleme privind calitatea apei. Într-o vreme apa era plină de impurităţi, s-a nimerit să fie de-a dreptul tulbure în unele perioade.
Evident, asta nu ne oprea să bem apă de la chiuvetă sau de la orice cişmea de prin parcuri. Mai ales după o partidă încinsă de fotbal. Ţin minte că 30 de minute după ce veneam transpirat de afară n-aveam voie să beau apă. Drept pentru care mergeam să mă spăl în baie şi îmi potoleam setea pe ascuns (încă de când eram mic nu mă înţelegeam prea bine cu regulile).
Ulterior am renunţat să mai consum apă de la robinet şi am trecut pe sucuri/apă minerală. Obiceiul s-a întipărit atât de bine în minte încât la facultate am avut un şoc. Colegii din provincie se plângeau de calitatea proastă a apei din Bucureşti. Şi nu înţelegeam ce-i atâta scandal, doar nu bea nimeni apa aia.
Staţi, ce? Voi chiar beţi apa de la robinet? WOW! Dar toată lumea ştie că apa de la robinet (din Bucureşti) e naşpa.
Aveam să aflu ulterior că sunt locuri pe lumea asta în care apa potabilă e chiar potabilă. Şi oamenii o beau. Ok, şi în Bucureşti se întâmplă asta, dar fără ca apa să fie extrem de bună. Citeşte tot articolul
