V-am mai spus că nu sunt fanul teatrului underground şi că mie îmi trebuie scenă înaltă şi sală clasică alături de întregul context cultural pentru a savura cum trebuie o piesă de teatru.
Doar că uneori există şi excepţii, cum a fost în urmă cu câteva săptămâni când am nimerit la un teatru. Un teatru este un teatru independent ascuns prin spatele CECului mare, foarte aproape de Splai. E într-o clădire veche, pe care o găseşti cu greu şi care te duce cu gândul la teatrul polonez din al Doilea Război Mondial. Dacă treci peste spaţiul neconvenţional şi sunetele maşinilor de prin apropiere, poţi descoperi teatrul făcut din pasiune.
Treapta a 9-a e spectacolul de absolvire al actriţelor Valentina Zaharia, Patricia Katon, Iolanda Covaci şi Monica Săndulescu şi se tot joacă de 5 ani încoace. Textul lui Tom Ziegler e excelent, însă fără cele două roluri bune făcute de Iolanda Covaci (joacă şi la Teatru Evreiesc de Stat) şi Valentina Zaharia (o puteţi vedea la TNB) n-ar fi pus în valoare.
Povestea o să vă amuze şi o să vă întristeze pe alocuri, iar la final veţi pleca zâmbind. Eu am şi uitat de scenă, scaune confortabile şi tot ce ţine de o sală convenţională, semn că ar trebui să încerc mai des astfel de experienţe.
