Cât mai durează?

Aseară am fost la Dineu cu proşti la TNB (bună piesa, Mălăele poate mai mult). De mult îmi doream să ajung la teatru, nu reuşisem deloc să ajung stagiunea asta. Când eram mic mergeam foarte des cu ai mei şi am prins nişte piese foarte bune, mai ales la Bulandra, unde jucau Bănică Jr., Mihai Constantin, Emilia Popescu, Mălăele.

În ultimii ani mersul la teatru s-a depreciat. Aproape că a ajuns pe aceeaşi treaptă cu cinema-ul, distracţia celor săraci şi proşti din secolul trecut.

M-am întors aseară plin de nervi după ce am văzut în Sala Mare de la TNB. Trecând peste forfota generală din ultimele 5 minute (la 19:50 era sala goală), trecând peste vestimentaţia pestriţă (erau oameni la costum şi tinerei în tricou peste care stătea o helancă multicoloră), trecând peste aplauzele venite în momente inoportune, în mijlocul replicii, am rămas cu un gust amar din cauza altor chestii şi mai urâte.

Tusea Înţeleg că e iarnă, lumea mai răceşte, dar în sala aia zici că era epidemie de TBC. Din minut în minut se apuca câte unul să tuşească. A fost piesă în acompaniament de tuse. Ca să nu mai spun că erau o grămadă care îşi dregeau vocea. Ce dracu îţi trebuie să-ţi dregi vocea, tu spui replicile sau ăia de pe scenă?

Întârziaţii Înainte nu se concepea să intri la teatru după ce începea piesa. Aseară au venit nişte dobitoci pe la 8 şi 10. La prima vedere el a adus-o pe ea la TNB cu X5-u, au plecat puţin mai târziu că au stat să se hârjonească prin pat şi ea a fost nevoită să-şi refacă machiajul, el a venit ca berbecu fix în faţa teatrului să parcheze, n-a mai găsit loc şi pe urmă s-a învârtit 10 minute să-şi lase maşina pe undeva.

Şi au fost lăsaţi să între în sală şi fiind nişte mari ţărani au simţit nevoia să meargă la locurile lor, chiar dacă asta a însemnat să treacă prin faţa scenei şi să ridice lumea de pe scaune. Nu pricep de ce nu se închid uşile.

Telefoanele A fost dat anunţul cu „vă rugăm.. bla bla” de 3 ori. Eu am verificat de mai multe ori dacă am telefoanele pe silent, just in case. Dar alţi 2 dobitoci n-au verificat şi în mijlocul piesei am stat să ne uităm la ei cum resping apeluri. Cred că îi luam de-o aripă şi-i scoteam afară dacă lucram la teatru.

Şi urmărind adunătura asta de paria am început să mă întreb cât mai durează până o să vulgarizăm de tot mersul la teatru. Până când o să venim cu popcorn şi o să comentăm în timp ce oamenii ăia încearcă să spună nişte replici. Până când o să ieşim puţin să dăm un telefon, până când o să batem tare din palme la fiecare replică şi o să exclamăm grotesc „ce tare eşti, băi Mălăele, băi!”. Până când o să ne urcăm pe scenă să ne facem poze cu ei. Atunci probabil se vor aduce stewarzi în sălile de teatru şi garduri care să facă delimitarea între public şi artist, la fel ca la concerte sau pe stadion.

Nu cred că mai e mult.

Mda, şi la Alba Iulia e la fel.