E frumos în offline

Azi am redescoperit viaţa offline. Nu că aş avea eu tendinţe de izolare dar se întâmplă de multe ori ca eu şi calculatorul să facem echipă bună.

Aşa că azi am ieşit puţin la plimbare, în parte cu maşina, în parte pe jos. Nu socializare or something ci puţină hoinăreală cât să-mi aduc aminte de locurile prin care obişnuiam să mă plimb singur şi n-o mai fac. Şi aici avem ca exemplu Politehnica, mersu prin piaţă, drumu între Lujerului şi Piaţa Gorjului.

Chestii banale rău de tot. Nişte oameni mai… de cartier aşa. Oameni cum nu văd zilnic pe Magheru. Oamenii ăia pe care sunt prea grăbit să-i privesc în metrou sau la semafor. Şi soarele care îi lumina pe toţi şi fiecare tipă care pare drăguţă în lumina puternică a soarelui ( nu sunt obişnuit cu luminozitatea ridicată şi nu mai văd bine, asta vreau să spun de fapt ;)) ).

Viaţa e frumos şi mai avem maxim o lună până o să vină căldurile. Aşa că trebuie să ne bucurăm cât mai mult de fâşia asta de primăvară, când mergi cu geaca descheiată şi treptat o laşi în cuier şi când te simţi mai liber în mişcare. Primăvară. Aşa că trăiţi-o offline, lăsaţi naibii tot social networkingu, toate conferinţele lu Manafu, toate posturile de pe toate blogurile şi bucuraţi-vă de viaţa trezită la viaţă.
Ştiu, mi se spunea tautologu când eram mai mic la noi la grădiniţă, la cercul literar din care făceam parte.

Hoinaru is now offline.