Hai cu Olimpiadele alea

Anul trecut m-am băgat în marea nebunie care se numeşte ‘Olimpiadele Comunicării’. Şi chiar dacă n-am câştigat vreun premiu, am învăţat chestii. Şi am cunoscut oameni. Printr-un mare noroc am intrat în finală. Dacă nu se întâmpla asta, jumătate din chestiile pe care le fac acum, nu le-aş fi făcut.

Practic, dacă un om nu întârzia la briefing, eu nu eram astăzi nici membru DaAfaceri, nu relansam InConcert.ro, nu mă ştiam cu atâta lume. Întâmplarea a făcut că am primit un telefon de la Ada care la rândul ei primise un telefon de la Marius Balaci. ‘Ce facem, ne ducem?’. Şi ne-am dus. Am cunoscut ulterior două gingaşe domniţe din două colţuri opuse ale ţării: Simona şi Miruna sau Miruna şi Simona (moama, câte linkuri v-am dat, fetelor, vorba aia, sunteţi şi voi new entry în zelist :)) ).

Anyway… Ideea de bază e că o să fie greu. N-o să aveţi timp. O să vă certaţi (voi, cei 5 care faceţi echipă). O să fiţi cât p-aci să nu mai participaţi şi Miruna ştie ce zic. Dar important este să perseveraţi. Să lăsaţi de la voi, să întorceţi şi celălalt obraz, să iertaţi şi să mergeţi mai departe. Pentru că experienţa cu care rămâneţi este foarte importantă.

Şi noi ne-am confruntat cu probleme anul trecut însă am trecut peste ele. Am luptat pentru ceea ce ne doream. Deşi am fost aproape de a renunţa, nu am făcut-o şi s-a dovedit a fi un lucru bun. Anul ăsta speram să fim din nou pe scenă, într-o altă formulă, dar tot ăia cărora le-aţi zâmbit frumos anul trecut: o ardeleancă, o dobrogeancă (atenţie, o dobrogeancă, nu o dobrogeană 😛 ) şi un bucureştean (mai ceva ca-n bancuri :)) )

Deci nu uitaţi, spălaţi-vă pe dinţi şi nu vă spălaţi pe mâini de proiectul ăsta pentru că e mult prea mişto ca să-l rataţi.

S-a înţeles? 😛