Prima lopata

După viscolul nebun care a precedat Crăciunul, m-am îmbrăcat, am căutat lopata de zăpadă prin casă şi am coborât la prestat munci fizice. Pentru că suntem printre cei mai vechi locatari din blog, avem şi cele mai mare pretenţii, pe principiul primului venit. Ştim tot ce s-a întâmplat în blocul ăsta, când a fost oprită apa caldă şi de ce, când ploua prin acoperiş, când era inundat subsolul etc. Fiind o familie cu tradiţie în bloc considerăm că avem prioritate la micile bucurii ale vieţii de locatar: loc de parcare preferenţial, putere de decizie în alegerea reprezentanţilor în comitet, timp de răspuns mai bun la înlocuirea becurilor.

Dar odată cu marile puteri vin si marile responsabilităţi. Aşa că e de datoria noastră să dăm tonul şi la muncă. Deci reţineţi, ca să poţi să ai gura mare, să dai indicaţii, să faci scandal pentru locul de parcare, trebuie să îţi justifici cocoşismul. Aşa că am plecat spre parter echipat corespunzător cu mănuşi, fular şi tot ce se mai cerea pentru o deszăpezire a trotuarului din faţa gospodăriei. O oră mai târziu, după ce jumate din treabă era gata pe aleea de acces, apare primul vecin cu lopată. Evrika! Deja mă gândeam cum o să scriu eu un post lung cât o zi de…. post, despre puterea exemplului, despre mobilizarea extraordinară, despre comunitate şi ajutor reciproc. Doar că vecinul a trecut de alee şi s-a oprit să-şi deszăpezească maşina. Şi dă-i cu mătură şi făraş şi lopată.

În timpul ăsta eu prestam în continuare la metri cubi de zăpadă rămaşi. Mai o pauză, mai o maşină care derapa, mai un împins la respectiva maşină. Vecinu pac-pac a scăpat de zăpadă şi s-a dus în casă, că doar mă descurcam aşa bine singur încât mai mult mă încurca. Între timp a apărut alt vecin care venise cu acelaşi scop: deszăpezirea maşinii. Doar că ăsta n-avea nimic. Dă-mi şi mie puţin lopata, da’ un făraş n-ai? Şi atunci mi-am amintit că şi anul trecut a fost la fel. Şi la momentul ăla le-am sugerat să-şi cumpere lopeţi că nu costă mult şi se depozitează uşor (eu am una cu băţ de lemn care se scoate şi o cupă? de plastic pe care o poţi pune oriunde). Dar am rămas cu sugestia şi anul ăsta nu numai că eram singurul care dădea la lopată, dar eram printre singurii care aveau lopată. Ce-i drept, n-am lopată, n-am cum să te ajut, îmi pare rău. Aşa că o să vorbesc cu administratorul şi la anul noii locatari care se mută în blog vor primi şi o lopată cadou. Pentru că merit.

PS: Maşina am deszăpezit-o târziu în noapte, mult după ce terminasem aleea de acces spre blog şi încă puţin din străduţă.