sau altfel spus „lecturi rutiere”
Sâmbătă a avut Andreea ideea să mergem la some-aviatic-stuff în Giurgiu. Văzuse pe Metropotam şi cică ar fi fost mişto. Cu ocazia asta am descoperit că dacă vrei să ieşi din Bucureşti şi nu vrei s-o iei pe DN1 sau pe cele două autostrăzi, n-ai indicatoare. Aşa că ne-am rătăcit în Bucureşti. Mă rog, pe centură. 3 bucureşteni, într-o maşină care a mâncat asfalt de Bucureşti zeci de mii de kilometri, ne-am învârtit destul de mult până am ieşit pe E85.
Dar odată ajunşi pe drumul bun, am început să recităm poezii de pe telefonul mobil cu un entuziasm care l-ar face invidios şi pe Ciubotaru. A fost ziua Coşbuc, cu Paşa Hassan, El Zorab, Moartea lui Fulger, Noi vrem pământ şi.. altele.
Au urmat şi discuţii pe tema fiecărei poezii, de parcă eram în liceu.
N-am ajuns la mittingul aviatic, dar am recitat poezii şi tind să cred că avioane o să văd mai curând decât o să citesc poezii.
2 comentarii. Leave new
Normal c-ai chef de poezii,
Lasa aeroplanu’,
Oare ce altceva mai stii?
Doar ai facut Umanu’…
Intradevar, am avut parte de un „soundtrack” mai mult decat cultural. :)) Discutia pe tema nebuniei mamei din poezia „Moartea lui fulger” a fost cea mai cea. Deci era sau nu era? :p
Ia uite ce rime pe Pinku. Ai zice ca a terminat Litere, nu Arhitectura.