De scandal

Suntem nişte cancanişti. Toţi. Chiar şi ăia care nu recunosc. Citim pe ascuns ce fac vedetele noastre de cârpă, bumbac 100%, care îşi odihnesc bucile obosite de atâta dans prin cluburi cu litere dublate în nume. Şi ne place când aflăm că se ceartă, se împacă, dau mii de euro pe excursii. Dar pentru că e decent să critici presa de scandal, nu ne arătăm drept simpatizanţi ai genului. Suntem oameni de calitate, nu cetăţeni oarecare, domni – nu plezirişti de ordin mărunt. Astea sunt plăcerile oamenilor de rând, noi avem o facultate, un master.

Şi nu-i vedem cum citesc ei pe ascuns CanCan, Click şi Libertatea într-un tab vecin fiind deschise Dilema Veche şi Caţavencu. Dar ajunşi pe twitter îi descoperim între urmăritorii diverselor conturi fake. Sunt aceiaşi cancanişti deghizaţi. Ăia care se plâng de jurnalism, critică moartea servită la draft, ca o bere ieftină, de presa românească. Tot ei se îngrozesc şi ajung să râdă de mojicia care a cuprins societatea, mojicie pe care o consumă ca nişte narcomani. Pardon, nu e mojicie, e parodie.