Am urmărit în ultimele zile cazul congressmanului republican Anthony Weiner, probabil cel mai recent exemplu de fail în Social Media.
Pe scurt: Weiner avea o amantă tânără căreia s-a gândit să-i trimită o poză în care îşi fotografiase penisul. În loc să dea DM, a dat reply. Clasic. Un băiat a văzut şi a dat RT, un jurnalist a prins din zbor subiectul şi a scris pe BigGovernment. Scandalul, denumit de presă „Weinergate” a evoluat rapid, ajungând până pe CNN. Pe Google povestea a explodat.
Într-un moment de prostie maximă, congressmanul a declarat că i-a fost spart contul de Twitter. După câteva zile a revenit şi a declarat că n-a fost sincer cu familia, votanţii şi cu el însuşi. A admis că el a trimis poza şi că a avut relaţii virtuale cu vreo 6 femei fără să se întâlnească vreodată cu ele.
Ce reţinem de aici?
Că pe Twitter nu trebuie să trimitem informaţii importante. Nu se ştie cum dai din greşeală pe public ceva ce ar trebui să fie privat. Sau ţi se sparge contul. Sau o aplicaţie îţi accesează DMurile.
Mesageria privată a Twitter nu trebuie folosită ca mail. Unde eşti, întâzii puţin, vezi că ţi-am dat mail, dă-mi numărul tău de telefon. Şi cam atât.
