Din categoria lucrurilor pe care le putem învăţa din lumea înconjurătoare, avem două exemple foarte bune de schimbare a agendei publice (sau diversiuni, dacă preferaţi să le spuneţi aşa).

Situaţie: McCann Erickson România câştigă în premieră două Grand Prixuri, două Golduri şi încă câteva bronzuri la Cannes Lions, cel mai prestigios festival de publicitate din lume şi singurul care contează (pentru europenii care n-au auzit de Clio Awards). Este ceva fabulos, într-o piaţă care s-a luptat cu criza şi care aştepta nişte Grand Prixuri de ani buni.

Premiile au venit pentru McCann şi reprezintă un triumf destul de important. Imediat, cei de la Leo Burnett (adversarii tradiţionali) au reacţionat cu un full-page ad în Ziarul Financiar în care felicitau pentru reuşită McCann. Fair-play? Şi asta, dar şi o manevră de PR excelentă. Ieri toată lumea a vorbit despre gestul făcut de Leo, deşi publicitatea românească aştepta premiile astea de vreo 10 ani.

Situaţie: În mijlocul unei dezbateri naţionale despre regionalizare, problema ungurilor, autonomie, politică locală şi aparatul de stat, preşedintele Traian Băsescu participă la o emisiune televizată şi îl atacă pe regele Mihai numindu-l “trădător” şi “slugă la ruşi”. De 24 de ore aproape fiecare post TV tratează problema uitând complet de regionalizare.

Vocile care au subliniat că totul e o diversiune au fost destule, dar cine mai stă să ţină cont de asta? Subiectul arzător al zilei brusc n-a mai fost legat de unguri şi cele 8 mari judeţe, ci de Casa Regală. Win din punct de vedere al tacticii.