Foto: Comedie.ro

2004 Printr-o întâmplare ajungeam la o reprezentaţie Am să mă întorc bărbat, dedicată tineretului dintr-un partid oarecare, înainte de alegerile din acel an. Ştiu că băieţii îşi doreau foarte mult să joace spectacolul cât mai mult şi căutau constant noi oportunităţi. Se vorbea atunci despre un DVD, despre o nouă stagiune în care să fie prezent şi show-ul celor de la Vama Veche, despre costurile foarte mari de producţie.

Am fost profund marcat de spectacolul ăla, mai ales că ASMIB era albumul pe care l-am ascultat la nesfârşit în adolescenţă. Aia fusese revoluţia de catifea a adolescenţei mele. ASMIB a fost primul mare spectacol pe care l-am văzut la TNB. Prima producţie de amploare. Prima (şi singura) dată când l-am văzut pe Chirilă jucând. Şi am rămas cu o impresie atât de puternică încât am evitat să mai merg la o altă piesă în care juca.

2011 Cu Biloxi Blues mai era o problemă: cum să văd o piesă care prezintă armata altfel decât în ASMIB? Armata aşa era cum o văzusem atunci, nu era nimic comic. Cum să găseşti aspecte comice în aşa ceva? Datorită Nebuloasei am ajuns aseară la Biloxi Blues. De ce am participat la concursul de pe blogul ei? Habar n-am. Aş fi putut să văd piesa de o grămadă de ori până acum.

Am aflat aseară că armata şi comedia pot avea loc în acelaşi spectacol. Vreme de 3 ore am râs cu poftă şi m-am bucurat de o piesă de teatru muncită, aranjată în detaliu, pusă în scenă de nişte actori tineri. L-am văzut în premieră pe Paul Ipate jucând, l-am văzut pe Chirilă şef de trupă. Un punct în plus pentru lumini şi jocul de replici. Şi aş putea să vă povestesc până mâine dimineaţă cât de mişto e piesa, însă trebuie neapărat să o vedeţi. O să vă bucure.

Un clip scurt găsiţi aici, iar pentru afla data următoarei reprezentaţii urmăriţi blogul lui Tudor.