Alex Cîrstea – cinci luni pe mare

Alex Cîrstea lucra la GSP, făcea parte din Echipa de fotbal a Bloggerilor şi era implicat în comunitatea online din Bucureşti până când s-a hotărât să plece să lucreze pe un vas de croazieră. Am urmărit experienţa lui, împărtăşită parţial pe blogul personal, iar acum, când s-a întors, i-am pus câteva întrebări la care mi-a răspuns în rândurile de mai jos.

Prin mai îţi căutai job, în iunie ai anunţat că pleci în lume. Cum te-ai hotărât să pleci?

Mă săturasem de ceva şi nu ştiam ce e acel ceva. Simţeam că mă plafonez şi nu reuşeam să găsesc nicio ieşire către împlinirea psihică. Nu-mi mai plăceau oamenii alături de care lucram şi nu mă mai satisfăceau taskurile pe care le primeam, aşa că am vrut să schimb totul, pentru a observa ce mă ţine departe de mulţumirea interioară. M-am hotărât să nu mai caut joburi în presă şi nici în mediul online.

Cum a decurs procesul de angajare?

Mie mi se pare o poveste tare drăguţă, pentru că a decurs exact aşa cum trebuie pentru a pleca plin de entuziasm la drum. Mai întâi Minxieee (Elena Cîrîc) mi-a deschis ochii către joburile în străinătate, prezentându-mi un job de ghid, pentru ca mai apoi să mă focusez doar pe astfel de joburi, fiind convins că dacă voi vedea lumea voi fi satisfacut. Şi am fost!
Am gasit tjobs.ro, Cruise lines, şi am aplicat la toate joburile de pe barcă. Eram gata să spăl puntea, dacă era nevoie, doar pentru a călători, dar norocul (ca să nu zic CV-ul) mi-a fost aproape şi m-au contactat pentru jobul de fotograf. De-aici a mers ca uns: am făcut un training la Braşov (oamenii de la Job Selection sunt extraordinari), le-am spus că vreau să plec repede, iar după 2 săptămâni eram deja în Amsterdam, îmbarcat pe vaporul care urma să-mi fie casă pentru următoarele cinci luni.

Cum a fost în primele săptămâni? (presupun că ulterior te-ai obişnuit cu atmosfera şi ritmul de muncă)

Greu de tot! Am muncit aşa cum nu mai muncisem de la 19-20 de ani, atunci când făceam poze în cluburi la câteva mii de persoane pe seară. Am fost distrus psihic şi fizic. De la biroul meu cu scaun rotativ, cu internet la discreţie şi o grămadă de alte beneficii, ajunsesem să fiu un vânzător cu ecuson în piept, îmbrăcat la costum, care stătea în shop, în picioare, câte 14 ore pe zi, iar atunci când nu stătea făcea fotografii în restaurant, la piscine, pe punte, la fundale etc., ca să nu mai zic de camera mea mare din mijlocul Bucureştiului, care se transformase într-o cabină fără geamuri, pe care trebuia s-o împart cu un coleg.
De primul meu managerul, Costel J, nu spun decât că a făcut mai mult militarie decât management, dar ce nu te omoară te face mai puternic, aşa că totul a fost bine la final.

Totuşi, pe de altă parte, ambiţia, itinerariul arhi-super-extra-incredibil de tare (am văzut toată coasta Europei + Groenlanda, Islanda şi Maroc), datoriile de acasă şi setea de nou m-au facut să merg înainte, iar în timp totul s-a aşezat. Colegul meu de cabină s-a dovedit a fi un super băiat, talentul meu de vânzător-manglitor s-a materializat repede, iar ceea ce părea greu în primele 3-4 săptămâni a început să devină banal.

Care era programul tau într-o zi obişnuită?

Pe vapor nu prea exisă zile obişnuite. Nu pentru crew. Sunt zile în care este gala, ceea ce înseamnă că munceşti de la 9:00am, cu pauză de prânz de la 12-15, până la miezul nopţii, cu încă o pauză de 30 de minute în care să mănânci, undeva în jurul orei 19:00, zile cu port, în care, dacă eşti desemnat, te duci să faci poze în excursii, cu pasagerii, iar apoi vii înapoi pe barca odată cu ei şi lucrezi până la miezul nopţii şi mai sunt zile normale de mare, când lucrezi la fel ca în zilele de gală, dar în care nu se fac la fel de multe poze, aşa că ai timp să mai şi respiri. (Am avut zile în care am dormit 20 de minute în pauza de 30, asignată cinei.)

Cât costă o vacanţă pe Costa Deliziosa? Ai întâlnit români printre pasageri?

Ai aici o ofertă complete pentru o croazieră de revelion, pe una dintre cele mai noi (2009) nave ale companiei la care am lucrat. Totuşi, preturile variază. Între 1000 si 10.000 de euro, cred. Depinde de condiţii.
Am văzut surprinzător de mulţi români la bord, ca pasageri. Aproape în fiecare croazieră am vazut câte 5-6, din 2000, ce-i drept, însă au fost şi cazuri în care au fost doar 2 sau cazuri în care au fost 25. Cei mai interesanţi au fost cei pe care i-am cunoscut în croaziera din Groenlanda. O familie super dezgheţată, parinţi şi doi băieţi, cu care am vorbit foarte mult şi care, mai apoi, m-au contactat pe facebook.

A fost ceva care te-a uimit în cele 5 luni petrecute pe vas?

Păi, material, mi-au plăcut mult fiordurile norvegiene şi barca, la prima vedere, dar da! am fost uimit de Groenlanda, unde îmi repetam în gând, o dată la fiecare câteva minute, “Uite mă, uite unde-ai ajuns! Ţi-am zis eu că merită? Eşti tare!”. Şi rusoaicele şi braziliencele… J uimitoare!

Spiritual, pe de alta parte, mi-a plăcut rău de tot în Marrakech. Este agitaţia aia pe care o vezi în filmele cu Indiana Jones. Toţi vor să-ţi fure, să-ţi vândă sau să-ţi prezinte ceva, toţi ştiu toate limbile de circulaţie internaţională şi toţi sunt gata să-ţi facă un discount de 90% pentru produsele lor, dacă te prefaci că nu le vrei, dar tot ei sunt gata sa-ţi ia şi pielea de pe tine pentru o brăţară sau un chipiu, dacă văd că eşti entuziasmat. E mişto!

Presupun că te-ai întors pentru sărbători. Mai ai de gând să pleci?

M-am întors pentru că s-a terminat contractul. Doar norocul a făcut să fie decembrie.
Vreau să plec din nou, da. Repede! Aş pleca şi în ianuarie, dacă mi-ar face o nouă ofertă. Sunt bani de facut şi … locuri de văzut. Acasă nu mă mai atrage nimic, deocamdată…

În următoarea perioadă, până la finalul anului, voi încerca să public o serie de interviuri cu oameni frumoşi, care fac lucruri interesante. Ca să nu rataţi vreunul din interviurile care urmează, vă recomand să vă abonaţi.