Din categoria „nu-mi explic de ce nu am publicat postul ăsta mai devreme”
Anul trecut a fost bunicel pentru publicitatea românească, ne-am mai revenit parcă din şocul anilor de criză. N-au mai fost reclame „on heavy rotation”, nu s-au mai scos de la naftalină spoturi vechi. Excepţie a făcut porcuşorul isteric de la Antrefrig, care cred însă că a revenit pentru că pur şi simplu vinde. Şi are 12 ani reclama asta, dacă vă vine să credeţi. A fost una dintre primele reclame care au prins la publicul larg. Prima dată când publicitatea s-a dovedit a fi „entertaining” (sau distractivă, dacă vreţi).
Reclamele Catena au marcat anul 2011, nu ştiu dacă le vom uita prea curând. La fel se va întâmpla şi cu Rom-rom-Telecom, un one-hit-wonder de la GMP.
Cel mai mult s-a investit în telefonia mobilă. Maximia s-a cam fâsâit, la fel şi seria cu CRBL. În schimb au venit tare din urmă Cosmote cu Smiley (pentru cartele) şi Fluturele-Mama-Spiriduşul (pentru abonamente). Excelentă treabă a făcut Papaya cu cele din urmă. Important e că a apărut în peisajul telecom şi Orange care au schimbat direcţia.
2011 a fost şi anul în care am aflat tot ce fac, vor şi mănâncă oamenii de la Roşia Montană. Bună abordarea, însă parcă ne pisează prea mult la cap, cum ziceam – vreau un final.
Pe net s-au încercat tot felul de virale, dar parcă am lăsat-o mai moale cu clipurile astea menite să strângă milioane de afişări. Boromir a avut o încercare destul de tristă cu delfinii.
Nu în ultimul rând, 2011 a fost anul în care McCann a luat primele Grand Prixuri româneşti la Cannes. Cu ROM.
Berile n-au ieşit cu nimic în faţă (poate doar cele ieftine), lactatele au fost destul de prezente fără să impresioneze. BCR (şi în general băncile) au intrat într-un con de umbră, mă aşteptam la o prezenţă ceva mai consistentă.
Per total s-a văzut în sfârşit ceea ce se discuta de mai mult timp: printul a murit, TV-ul a scăzut în importanţă şi a crescut online-ul. Asta a dus la spoturi mai puţine şi mai proaste. Totuşi, mă bucur că s-au articulat din ce în ce mai bine strategiile de comunicare. Nu mai comunicăm pentru 5 tipuri de public ţintă în acelaşi spot, nu mai amestecăm mere cu pere. Nu vorbim cu toată familia în acelaşi timp pentru a vinde un produs. E şi ăsta un pas înainte.
În continuare vor fi creşteri dar mă hazardez să spun că în anii următori nu vom mai da banii atât de uşor pentru crearea de spoturi. Adică vor fi tot mai multe spoturi făcute in-house (şi vor ieşi penibil, vezi Catena) sau dacă vom da banii o să aşteptăm un produs cu adevărat bun de la agenţie, nu vom mai ieşi cu orice mizerie pe TV. Urmează o perioadă a campaniilor de PR (fie că sunt pe net sau nu).
