Familia mare pe care n-am avut-o niciodată

Habar n-am cu ce să încep povestea legată de ultimele 10 zile. Ştiu doar că n-am mai trăit niciodată aşa ceva alături de nişte oameni pe care nu-i ştiam aproape deloc. Din gaşca de 120 de voluntari care au pus umărul la Ideo Ideis IX, abia dacă ştiam vreo 5-6 înainte să începem. Iar la final simţeam că fac parte din cea mai frumoasă familie uriaşă de pe planetă. Sau măcar din Teleorman 😀

Nu credeam că o să fie ceva mai mişto decât experienţa Redescoperă România, au trecut 3 ani până să întâlnesc ceva care să depăşească feelingul de atunci. S-a muncit extrem de mult, dar a meritat fiecare minut pe care l-am petrecut la Alexandria.

Mi-am dat seama că nu ştiam nimic de festivalul ăsta deşi am fost în calitate de blogger şi la ediţiile 7 şi 8. Nu se compară.

Chiar dacă venisem să fac online, am pus umărul zilele astea pe la o mulţime de departamente, abia aşa mi-am dat seama cât de important e fiecare om de-acolo. Am descărcat şi apă cot la cot cu Shtanga Boyz, am făcut şi transporturi de VIPuri (am plecat cu Andi Moisescu şi m-am întors cu Horia Colibăşanu, 2 super poveşti pe drum), am stat şi cu presa, am ajutat şi la mese, am pus umărul şi la scenografie. Şi nu că aş fi eu vreun special, toată lumea a ajutat pe toată lumea, chiar dacă nu era neapărat departamentul lor.

Şi da, e extrem de important să fie totul ok şi la transporturi, şi la mese, şi la scenografie, şi la video. Că dacă nu-ţi vine invitatul e nasol, dacă n-ai unde să-l pui la masă se supără, dacă nu vine nimeni să-l preia la cazări ai cam dat-o în bară. Norocul meu a fost că am ajuns într-un loc în care toate procesele astea erau deja create, fiecare om avea treaba lui. Au fost o grămadă de departamente pe care au fost puşi oameni noi şi care s-au descurcat excelent. Şi de fiecare dată când a plecat câte un om din Alexandria (au fost câteva situaţii de urgenţă) s-a simţit imediat cât de important era, chiar dacă a fost înlocuit cu brio de altcineva.

Foto: Claudiu Popescu

Nu-mi dau seama cum s-a văzut comunicarea pe net, am stat cu cifrele în faţă non-stop dar n-am putut să simt. Lumea zice că a fost bine, eu am considerat anul ăsta doar un rodaj, vreau mai mult şi mai bine anul viitor, sunt convins că se poate. Chiar dacă am dat tot ce am putut anul ăsta, anul viitor ştiu exact la ce să mă aştept, avem o mulţime de greşeli de îndreptat.

Găsiţi o bună parte din ce-am făcut în ultimele 2 săptămâni aici. Tot pe blogul Ideo vor fi şi statistici, plus povestea din spatele ediţiei 2014 a Ideo Ideis.

Dacă n-aţi aflat încă de serialul Sfaturi pentru spectatori, îl puteţi urmări aici.

În încheiere vreau doar să le mulţumesc tuturor că m-au primit în familia lor. Atenţie, e cu inside jokes şi cu sirop, puteţi să daţi skip şi click aici şi like aici!

Mulţumesc Nico pentru alegere, mulţumesc Mira pentru poveştile lungi, mulţumesc Cip pentru că ai avut grijă să ajungă toată lumea la Alexandria şi să se şi întoarcă (şi pentru că ai uitat să-mi dai CDul ăla care oricum era zgâriat deci am făcut, în sfârşit, altul), mulţumesc Dragoş pentru că n-ai luat-o razna la mese, mulţumesc Lory pentru că l-ai înlocuit cu brio pe Dragoş, mulţumesc Irina că mi-ai amintit cum e să fii incredibil de tânăr şi prodigy, mulţumesc Mădălina pentru că eşti cel mai bun medic piarist, mulţumesc Tăbă pentru că am avut ce-a vrut muşchiul meu pe partea tehnică, mulţumesc Purdel şi Mircea pentru că sunteţi singurii microbişti adevăraţi din festivalul ăla, mulţumesc Sorin pentru că ai fost mereu super-direct dar mega profi, mulţumesc Anca pentru că ai muncit mult înainte de festival, mulţumesc Adi pentru că ai stat cu ochii în calculator mai mult decât mine şi decât mulţi alţii, mulţumesc Gabi pentru că ai fost cea mai haioasă contabilă ever, mulţumesc Shtanga Boyz pentru că aţi dus vitrina aia, mulţumesc Coco pentru că ai bătut recordul de „câţi oameni încap într-un Spark”, mulţumesc Ada pentru că n-ai fost enervantă cum credeam înainte de Ideo, mulţumesc Vladimir că te-ai purtat frumos cu mine şi n-ai fost urâcios, mulţumesc George Enescu pentru că ai inventat „Alex Ion impressionurile”, mulţumesc Tălpigă pentru că zâmbeai absolut în fiecare moment din astea 10 zile. Mulţumesc CoDi şi CoPre, aţi fost peste tot. Mulţumesc, bă.

Sigur am uitat pe cineva, dar nu înseamnă că nu-mi sunteţi dragi toţi. M-am încărcat cu energie pentru încă 3 ani de-acum încolo. Mai vreau.

Şi cu asta chiar închei, că mă simt ca Florin Piersic, vă las cu ultima cioacă a TeamComm din Ideo Ideis IX, #ideodormind. I-am vânat 10 zile pe toţi cei pe care îi vedeţi în poze, la montaj a lipsit doar Alex Ion, pe care l-am prins prea târziu. Dar l-am prins 😀

PS: Castingul pentru TeamComm se va ţine la o dată ce va fi anunţată ulterior 😛
PPS: În poza de sus vedeţi cel mai mare masaj în lanţ din istoria Alexandriei 🙂
PPPS: Despre ce spectacole n-am văzut la Alexandria, o să scriu într-un post separat. În total am prins cam o oră din cele 14 spectacole. Cumulat.