Habar n-am despre ce-ar trebui să povestesc mai repede de la PLAI. Pe de-o parte avem spectacolele care sunt extrem de diverse şi bune, pe de altă parte sunt tot felul de mici momente pe care le surprind şi care vorbesc extrem de mult despre cum se face BINE în comunităţile astea restrânse de oameni care se adună din când în când.
Vineri am prins la Casa Filmelor de la PLAI un documentar despre fenomenul Tăşuleasa Social. E vorba de „Un film fain”. Şi erau oameni de la PLAI, o altă comunitate care face lucruri şi care acum câteva săptămâni şi-a spus povestea la Ideo Ideis prin vocea celor 2 fondatori. Mi se pare că aceste micro-comunităţi ale schimbării au început să fie tot mai multe, tot mai vizibile, şi reuşesc să inspire la rându lor formarea de noi comunităţi. Până la urmă despre asta e vorba, asta e schimbarea de care avem nevoie.
Şi am mai spus-o, dar repet: e extrem de important că se lucrează cu copii, că aceste seminţe care se plantează vor da roade în următorii 10-15 ani. În imaginea de mai sus nişte prichindei plimbau câţiva dintre câinii aduşi spre adopţie la PLAI de o asociaţie care protejează animalele.
Cât despre spectacole, mă bucur că am reuşit să prind ZIC ZAC, pe care l-am ratat anul trecut la Ideo Ideis şi care extrem de bun. Până acum nu m-am mobilizat să-l văd în Bucureşti, dar asta sigur se va schimba. Andrea Gavriliu este încântătoare, iar întregul spectacol e un experiment foarte reuşit. M-am bucurat să-i revăd şi pe Ţapinarii, Covei e la fel de amuzant ca pe vremuri.
Şi ăsta a fost doar programul de la scena 2! La scena mare s-a cântat şi s-a dansat în ploaie cu Salao pe nişte ritmuri de flamenco, iar mai apoi Tito Paris ne-a introdus în atmosfera muzicii din Insulele Capului Verde.
PLAI Festival mulţumeşte parteneril
Puteţi citi despre PLAI şi pe blog, Facebook, Twitter
